■ O familie are clare avantaje financiare atunci cand mama munceste, dar in majoritatea cazurilor avantajul real este de partea mamelor care stau acasa cu copilul. Unul dintre avantajele mamei care are posibilitatea de a sta acasa cu copilul este ca poate pastra ordinea si curatenia. O casa ordonata stabileste clar in mintea copilului faptul ca traieste intr-o lume ordonata. Stiind ca mama mentine ordinea si tata repara, copilul poate identifica rolurile ideale pe care le au mama si tata in camin.
■ Rolul tatalui in dezvoltarea copilului a devenit o problema mai ales pentru familiile in care ambii parteneri au o slujba full-time si este necesara impartirea responsabilitatilor de crestere si educare a copiilor. Conform studiilor de psihologie, nivelul de dezvoltare cognitiva si sociala a copiilor este cu atat mai avansat cu cat este mai mare implicarea tatalui in educarea copilului.
■ Tatal intervine in dezvoltarea copilului intr-un mod complementar mamei, mai ales pana la varsta de 2 ani; abilitatile diferite pe care tatal le are fata de mama reprezinta un castig semnificativ pentru copil, acesta beneficiind de un mediu care sa ii stimuleze competente si cunostinte diferite.
■ Cu cat implicarea tatalui in educatia copilului este mai timpurie, cu atat ea este mai indelungata, datorita sentimentului de autoeficacitate pe care tatal il dobandeste prin feedback-urile pozitive pe care le primeste in interactiunea cu copilul. Reciproc, numarul de ore de munca al tatalui, peste programul normal de 8 ore, are consecinte negative asupra timpului petrecut cu copilul si implicit, asupra calitatii interactiunii cu acesta. Constatarea este cu atat mai ingrijoratoare cu cat, in Romania, cel putin un barbat din 4 si cel putin o femeie din 6 lucreaza zilnic peste programul normal de lucru.
■ Lucrul care-i deranjeaza cel mai tare pe copii este ca stau prea putin cu parintii. Un stil de viata in care parintii se dedica excesiv muncii ii face pe acestia la fel de inaccesibili copiilor lor ca si in cazul unui divort.
■ Atunci cand intervine divortul intr-un camin in care copilul este foarte iubit, el va interpreta despartirea parintilor ca pe o forma de respingere a lui. Aproape inevitabil, respingerea duce la o intreaga diversitate de emotii daunatoare, de la mania ascunsa la sentimentul de inutilitate.
■ Multi parinti cad in capcana paradigmei manageriale, aceea de a interveni in permanenta, de a urmari numai rezultatul imediat si respectarea regulilor, in loc de a pune accentul pe orientare, pe scopul final si mai ales pe caldura si solicitudinea familiala.
Pentru postari similare, accesati link-ul:
Colectia Pentru Parinti
■ Rolul tatalui in dezvoltarea copilului a devenit o problema mai ales pentru familiile in care ambii parteneri au o slujba full-time si este necesara impartirea responsabilitatilor de crestere si educare a copiilor. Conform studiilor de psihologie, nivelul de dezvoltare cognitiva si sociala a copiilor este cu atat mai avansat cu cat este mai mare implicarea tatalui in educarea copilului.
■ Tatal intervine in dezvoltarea copilului intr-un mod complementar mamei, mai ales pana la varsta de 2 ani; abilitatile diferite pe care tatal le are fata de mama reprezinta un castig semnificativ pentru copil, acesta beneficiind de un mediu care sa ii stimuleze competente si cunostinte diferite.
■ Cu cat implicarea tatalui in educatia copilului este mai timpurie, cu atat ea este mai indelungata, datorita sentimentului de autoeficacitate pe care tatal il dobandeste prin feedback-urile pozitive pe care le primeste in interactiunea cu copilul. Reciproc, numarul de ore de munca al tatalui, peste programul normal de 8 ore, are consecinte negative asupra timpului petrecut cu copilul si implicit, asupra calitatii interactiunii cu acesta. Constatarea este cu atat mai ingrijoratoare cu cat, in Romania, cel putin un barbat din 4 si cel putin o femeie din 6 lucreaza zilnic peste programul normal de lucru.
■ Lucrul care-i deranjeaza cel mai tare pe copii este ca stau prea putin cu parintii. Un stil de viata in care parintii se dedica excesiv muncii ii face pe acestia la fel de inaccesibili copiilor lor ca si in cazul unui divort.
■ Atunci cand intervine divortul intr-un camin in care copilul este foarte iubit, el va interpreta despartirea parintilor ca pe o forma de respingere a lui. Aproape inevitabil, respingerea duce la o intreaga diversitate de emotii daunatoare, de la mania ascunsa la sentimentul de inutilitate.
■ Multi parinti cad in capcana paradigmei manageriale, aceea de a interveni in permanenta, de a urmari numai rezultatul imediat si respectarea regulilor, in loc de a pune accentul pe orientare, pe scopul final si mai ales pe caldura si solicitudinea familiala.
Pentru postari similare, accesati link-ul:
Colectia Pentru Parinti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu