DOCUMENTARE - Cultura Ritmului Incetinit

In curand se implinesc 18 ani de cand am inceput sa lucrez la Volvo, o intreprindere suedeza - povesteste un mexican. Orice proiect aici ia 2 ani pentru a se concretiza, oricat de ingenioasa si simpla ar fi ideea. Este o regula. Trebuie sa mentionez ca nu cunosc un alt popor care sa aiba o cultura colectiva ca a suedezilor. Va voi povesti o scurta istorie doar ca sa va faceti o idee:

Prima data cand m-am dus in Suedia in 1990, unul dintre colegii mei suedezi ma aducea la serviciu in fiecare dimineata cu masina lui. Era in septembrie, era frig si fulguia. Ajungeam foarte repede la intreprindere si el parca masina tot timpul foarte departe de intrare, in fiecare dimineata vin in jur de 2 mii de angajati in masina la serviciu.

In prima zi nu am facut nici un comentariu, nici in a doua sau in a treia, dar in zilele ce au urmat, cu un pic mai multa incredere, l-am intrebat pe colegul meu:

-Aveti locuri de parcare fixe aici? Am vazut ca parcarea este complet goala cand ajungem si totusi tu parchezi la foarte departe de intrare.

Iar el mi-a raspuns pur si simplu:

-Nu, dar cum noi ajungem foarte devreme, avem tot timpul sa mergem pana la intrare, dar cei care ajung mai tarziu au mai multa nevoie sa gaseasca locuri mai aproape de intrare, nu crezi?

Imaginati-va ce fata am facut. Acest scurt schimb de replici a fost suficient ca sa-mi schimb in profunzime mentalitatea.

Mai nou, in Europa exista un curent denumit "Slow Food". Asociatia internationala a alimentatiei cu rabdare (Slow Food International Association), al carei simbol este melcul, isi are centrul in Italia. Ceea ce predica aceasta miscare este ca oamenii trebuie sa manance si sa bea lent, pentru a savura mancarea, pentru a se bucura integral de beneficiile hranei, impreuna cu familia, cu prietenii, fara graba si de calitate.

Ideea este de a se contrapune spiritului "Fast Food" si a tot ceea ce reprezinta el ca stil de viata. Surpriza este ca aceasta miscare de "Slow Food" serveste ca baza pentru o miscare mult mai ampla numita "Slow Europe", dupa cum descrie revista Business Week in ultimele sale editii europene. Totul a pornit de la punerea in discutie a "grabei" si "nebuniei" generate de globalizare.

Conform revistei Business Week, muncitorii francezi, chiar daca lucreaza mai putin (35 de ore pe saptamana), sunt mai productivi decat colegii lor americani sau britanici. Si germanii, care in multe intreprinderi au implementat saptamana de 28,8 ore de munca, au vazut productivitatea crescand cu un laudabil 20%.

Aceasta atitiudine, numita "slow attitude" atrage atentia pana si americanilor, discipolii lucrului rapid si imediat. Pe de alta parte, aceasta atitudine fara graba nu inseamna sa faca mai putin, nici sa se obtina "calitate si productivitate mai mici", ci mai multa perfectiune, atentie la detalii si mai putin stres. Acest lucru inseamna o intoarcere la valorile familiei, ale prietenilor, ale timpului liber, ale vietii in micile comunitati. O intoarcere la AICI, prezent si concret, opus lui MONDIAL, indefinit si anonim. Inseamna a relua valorile esentiale ale fiintei umane, a micilor placeri ale cotidianului, ale vietii simple si ale convietuirii, ale religiei si credintei.

INSEAMNA UN MEDIU DE LUCRU MAI PUTIN COERCITIV, MAI VESEL, MAI RIDICAT SI TOTUSI MAI PRODUCTIV, MEDIU IN CARE TOTI OAMENII FAC CU PLACERE CEEA CE STIU EI MAI BINE SA FACA.

Multi traiesc alergand dupa timp, si il ajung doar cand mor, fie de un infarct, fie de un accident pe autostrada pentru ca goneau prea tare pentru a ajunge la timp. Altii sunt atat de nerabdatori sa traiasca in viitor, ca uita sa traiasca in prezent, care este unicul timp care exista cu adevarat.

Toti avem pe aceasta planeta acelasi timp, nici mai mult, nici mai putin de 24 de ore pe zi. Diferenta sta in utilizarea acestor ore de catre fiecare dintre noi.

Trebuie sa invatam sa profitam de fiecare moment, pentru ca, dupa cum zice John

Lennon: "Viata este ceea ce se intampla in timp ce noi planificam viitorul."