DOCUMENTARE / Carti care merita citite - Vorbeste-mi! Am atatea sa iti spun..

Va recomand o carte despre comunicarea in cuplu, scrisa de psihosociologul Jaques Salome, care si-a dedicat viata studiului comnuicarii. Desi stilul autorului nu este tocmai "la indemana", cartea surprinde in idei pragmatice beneficiile si neajunsurile comunicarii in interiorul familiei.

Iata cateva astfel de idei descoperite in cartea "Vorbeste-mi! Am atatea sa iti spun..":

■  Dificultatea comunicarii sta nu in a vorbi, ci in a fi auzit.

■  Avem cu totii inclinatia sa selectam din discursul celuilalt, de regula in mod neintentionat, elemente pe care le auzim, pe unele amplificandu-le, iar pe altele ignorandu-le.

■  Unul dintre neajunsurile relationarii interumane este acela ca nu poti obtine ce-ti doresti fara sa ceri.

■  Sentimentele actioneaza si functioneaza uneori ca niste paraziti in comunicare.

■  Nu-i nevoie sa te incurci in lucruri complicate ca sa spui ce-i important sau esential.

■  Sa nu tii socoteala necazurilor, ci mai curand a bucuriilor, a placerilor, a elanurilor, sa le lasi sa curga, sa se nasca, sa explodeze.

■  Orice relatie reprezinta o lupta intre fortele de apropiere, de unitate, de stabilitate si fortele de autonomie, de independenta si de schimbare.

■  Cuplurile se formeaza dintr-o dorinta primordiala de contopire, din nevoia de a-l avea pe celalalt la discretia noastra, pentru uzul nostru exclusiv. Ne dorim sa fim totul pentru partener, iar el sa fie totul pentru noi, sa ne satisfaca toate dorintele, fara ca macar sa fim nevoiti a i-o cere.

■  In cuplurile functionale, fiecare partener incearca sa-i impuna celuilalt propria viziune, propriile judecati si alegeri, dar in acelasi timp incerca sa se transforme, pentru a-i fi pe plac celuilalt.

■  Dincolo de ceea ce este impartit si pus laolalta, evolutia cuplului va depinde de gradul de satisfactie obtinut de fiecare din partea celuilalt, si mai cu seama de recunoasterea si satisfacerea a ceea ce fiecare socoteste nevoile sale fundamentale.

■  Sentimentele tin prea putin seama de realitatea obiectiva si de realitatea celuilalt. Afectivitatea nu are logica, e irationala.

■  Tendinta de a ne insusi pozitia dominanta in cadrul cuplului este naturala, fiind generata de nevoia psihologica de a nu fi supus, de a fi cel care influenteaza, nu cel care este influentat. Ca si in natura, pozitia dominanta nu e niciodata definitiv dobandita, ci trabuie sa fie definita si redefinita neincetat.

■  In casnicie, orice privilegiu, beneficiu vizibil sau incalcare a regulilor se plateste prin sentimentul de vinovatie si prin obligatii fata de partener. In paralel, suferinta, sacrificiile, favorurile acordate sunt recompensate prin sentimentul meritului si prin anumite drepturi asupra partenerului.

■  Secretul reusitei in cuplu: sa te schimbi impreuna cu celalalt, progresiv, influentandu-va reciproc si ascultandu-va permanent unul pe celalalt.

■  Relatia creatoare favorizeaza dezvoltarea ambilor parteneri, a unuia prin celalalt, si-ar trebui sa ingaduie dezvoltarea optima a fiecaruia dintre ei.

■  Orice schimbare durabila in viata de cuplu consta in fapt intr-o schimbare radicala a felului in care fiecare se poarta cu el insusi, si nu cu celalalt, asa cum suntem ispititi sa credem.

■  A stabili o relatie inseamna sa mergi mai departe decat sentimentele, inseamna sa apropii si sa legi intre ele deosebirile.

■  A imbatrani impreuna nu inseamna sa adaugi ani vietii, ci viata anilor.

■  O relatie ecologica este aceea in care acceptam ca partenerul ar putea avea nevoie, pentru a exista, pentru a creste, si de altceva decat credem noi ca e bine pentru el.

■  Intr-un cuplu, nu e important sa vrei sa-l faci fericit pe celalalt, ci sa te faci pe tine fericit, oferind aceasta fericire celuilalt.

■  Obiceiul de a spune totul partenerului intr-o relatie de iubire este un mijloc foarte bun de a o transforma putin cate putin intr-o prietenie profunda. Orice inselaciune dispare, iluziile se spulbera, mania, resentimentul si speranta recapata dimensiuni rezonabile.

■  Cu cat mediul social este mai putin capabil sa aduca satisfactie, cu atat asteptarile ce vizeaza familia sunt mai sporite.

■  Orice cuplu are parte de clipe deosebite, extraordinare, la vremea primelor intalniri. Apoi partenerii incerca zadarnic sa le retraiasca toata viata lor. Cuplurile nerealiste, sortite esecului, spera intruna sa reinvie acele momente experimentate pe timpul cand isi aruncau cele dintai priviri, in vreme ce cuplurile durabile descopera cu timpul ca pana si lipsurile si slabiciunile pot fi iubite.

■  Ranile noastre cele mai adanci nu sunt provocate de faptul ca ne sunt refuzate cererile, ci de impresia ca trairile noastre cele mai profunde sunt calcate in picioare de celalalt.

■  Idealizarea vietii in doi este intotdeauna sursa unor deceptii, deoarece realitatea vietii in comun nu este niciodata pe masura visurilor cae preceda formarea cuplului.

■  Terorismul incepe o data cu intrebarile, mai ales atunci cand cel care are multe de spus tace, iar cel care vorbeste nu spune nimic.

■  In viata relationala a unui cuplu, observatorul obiectiv este frapat de faptul ca reactiile se bazeaza mai curand pe intentiile atribuite celuilalt decat pe faptele insele.

■  Partenerii se exprima adesea in mod indirect, prin taceri, mimica, gesturi de iritare, aluzii, sageti pe care celalalt nu le intelege de fiecare data. Exista falsa speranta, de atatea ori dezamagita si vesnic reinnoita, ca partenerul ma va intelege fara sa fiu nevoit sa vorbesc.

■  Neintelegereile in cuplu provin adesea din felul in care sunt exprimate (sau nu sunt exprimate) diversele nevoi. Tensiunile se vor ivi din dificultatea de-a accepta ca exista diferente, pentru ca acestea sunt percepute ca factori separatori.

■  Reprosurile si lamentatiile nu sunt decat partea vizibila a icebergului. Ceea ce ramane ascuns dedesubt e suferinta, dezamagirea, frustrarea si lipsa.

■  Deteriorarea profunda a relatiei incepe atunci cand absenta anumitor afinitati devine mai importanta decat afinitatile existente.

■  O instrainare puternica in cuplu este generata de viata fara proiecte comune. Uneori fiecare partener face planuri care-l includ pe celalalt, dar ignora cu desavarsire beneficiile pe care le aduce implicarea celuilalt in faza de planificare a proiectelor comune.

■  Indiferenta face ca timpul sa treaca si sa macine incet relatia cuplului. Asa se intampla atunci cand niciunuia nu-i place sa intretina relatia vie, sa fie un stimul energizant pentru celalalt.

■  In cuplurile nefunctionale, devalorizarea celuilalt e perceputa ca valorizare de sine.

■  Anumite persoane reusesc in relatiile sociale, dar esueaza in relatiile intime, din cauza incapacitatii de a tolera intimitatea.