A fost odata ca niciodata, o familie de oameni saraci. Traiau undeva, izolati, intr-o cascioara saracacioasa, intr-o poiana, tatal, mama si o fetita de vreo 5 anisori. Bietii parinti isi faceau reprosuri multe pentru faptul ca nu-i pot oferi fetitei o copilarie fericita, fara lipsuri.
Era iarna. Ninsese si o patura alba de nea acoperea valea si dealurile din jur. Peste vale se vedea satul alaturat, cu casele acoperite de aceeasi zapada, dar pe cosurile carora iesea un fum care lasa de inteles ca acolo e cald… Parintii fetitei nu puteau sa-i ofere decat un minim de caldura, cat sa nu inghete de frig, dar o inconjurau cu toata dragostea de care erau in stare. O iubeau mult.
Intr-o zi, fetita a venit imbujorata acasa si a intrebat-o pe mama ei:
-Mama, cine e Mos Nicolae?
Mamei i s-a pus un nod in gat. Sperase ca fetita ei nu va afla de la ceilalti copii ca in seara aceea urma sa vina Mosul. Stia ca de raspunsul ei atarna deceptia fetitei. I-a spus ca acest "Mos Nicolae" e un batran, care vine la copii, in seara de 5 decembrie si le lasa acestora in cizmulite cate un cadou.
-Dar, continua mama, pentru ca noi stam departe de sat, e posibil ca Mosul sa oboseasca si sa nu nu ajunga si la noi.
I-a spus aceste lucruri si si-a intors fata in alta parte, pentru ca fetita sa nu-i vada lacrimile de neputinta care-i izvorasera din ochi la gandul ca nici macar o bomboana nu-i va putea pune in ghetutele fetitei ei…
Fetita nu a asteptat alte explicatii. A inceput sa topaie fericita si a zis:
-Uraaaaa! Cu siguranta vine si la noi! Si ca sa fiu sigura ca nu o sa treaca pe langa casa, o sa las ghetutele afara in seara asta!
Mama nu a mai zis nimic. Ce-ar mai fi putut spune? Stia ca a doua zi copila va fi atat de dezamagita cand va afla ca la ceilalti copii a venit Mosul…
In seara aceea fetita s-a culcat fericita, in asteptarea darului de a doua zi, iar parintii au adormit tristi.
Noaptea a trecut. S-a facut dimineata. Primul gand al fetitei, cand s-a trezit, a fost sa sara din pat si sa alerge afara, la ghetute, sa vada ce i-a adus Mos Nicolae, in timp ce mama ii incalzea laptele de capra.
Parintii s-au pregatit sufleteste cu cuvinte de dragoste, sa-si linisteasca copila care va veni dezamagita cu cizmulitele goale...
Fetita a intrat in casa imbujorata, dansand de fericire, in piciorusele desculte si strangand la piept cizmele pline de zapada. S-a apropiat de parinti si le-a zis:
-Mama, tata, vedeti? Si la mine a venit Mosul! Uitati ce mi-a adus!
Parintii s-au privit consternati unul pe celalalt, apoi amandoi s-au uitat atent la cizmulite. Din una dintre ele iesea ceea ce initial parea a fi zapada, dar era un capsor mic de pisoi, un ghem alb de blana, care peste noapte gasise putina caldura in cizmulitele fetitei, si se adapostise acolo pana dimineata. Iar acum isi scosese boticul somnoros, cu un mieunat slab, simtind mirosul de lapte cald din odaie...
Si astfel fetita noastra s-a bucurat pe deplin alaturi de parinti de generozitatea lui Mos Nicolae.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu