DOCUMENTARE / Motivational - Sarpele inofensiv

Era odata un camp, unde vitele erau pazite de niste copii.
Tot pe campul acela traia un sarpe cumplit si veninos.
Intr-o zi, un om Sfant s-a intamplat sa treaca pe acolo. Copii au fugit la el si au strigat:
- Om Sfant, nu trece pe aici! E un sarpe periculos, care-ar putea sa te muste!
- Copii, a spus Sfantul, nu mi-e teama de sarpele vostru. Stiu niste Mantre care ma pun la adapost de orice rau.
Spunand acestea, omul si-a continuat drumul...
Sarpele il vede si vine, umflandu-si grumazul. Omul Sfant murmura o vraja si iata ca sarpele cade la picioarele sale neputincios ca un vierme.
- Ei bine, spune omul Sfant, de ce umbli asa, facand rau oamenilor? O sa-ti dau un NUME SACRU de repetat si o sa inveti sa-l iubesti pe Dumnezeu, iar dorinta de a face rau te va parasi. Ii sopteste la ureche sarpelui NUMELE SACRU.
Sarpele se inclina si spune:
- O, stapane, ce trebuie sa fac ca sa ma mantuiesc?
- Repeta NUMELE SACRU, spune omul Sfant si nu fa rau fapturii vii! O sa mai vin sa vad cum te comporti.
...Si, zicand acestea, omul Sfant s-a indepartat...
Zilele au trecut si copiii au remarcat ca sarpele nu mai musca. Au aruncat in el cu pietre. Sarpele a continuat sa fie bland si inofensiv ca un vierme. Unul din copii l-a luat de coada si l-a azvarlit pe pietre de mai multe ori. Sarpele a vomat sange si a fost considerat mort. Noaptea si-a revenit si, incetul cu incetul, s-a tarat afara din groapa; avea corpul zdrobit.
Dupa cateva zile, nu mai era decat un schelet; i-a trebuit multa vreme pana sa poata iesi sa-si caute hrana. De teama copiilor nu mai iesea decat noaptea.
De cand fusese initiat de catre omul Sfant, incetase sa mai faca rau fapturilor Domnului. De bine, de rau, incerca sa traiasca, hranindu-se cu frunze si paie...
Omul Sfant s-a intors. S-a uitat in toate partile, cautandu-l pe sarpe.
Copiii i-au spus ca sarpele murise. Omul Sfant s-a mirat; stia ca numele Domnului, pe care sarpele il repeta, avea puterea spirituala, de a face moartea imposibila, inainte ca problema sa fi fost rezolvata, adica inainte de a-l fi vazut pe Dumnezeu.
S-a apucat sa il caute, chemandu-l de mai multe ori pe nume. Sarpele a iesit din gaura lui si s-a inchinat in fata perceptorului sau. Cei doi au inceput sa vorbeasca:
- Hei! Cum iti merge?
- O, stapane, iti multumesc! Din mila Domnului, imi merge foarte bine.
- Cum se face atunci ca nu mai esti decat piele si os? Ce s-a intamplat?
- O, stapane, din supunere fata de porunca ta, ma straduiesc sa nu fac rau nici unei fapturi vii. Ma hranesc cu frunze si cu paie. Asa ca se poate sa fi slabit.
- Mi-e teama ca nu doar hrana te-a adus in starea asta. Trebuie sa mai fie ceva. Haide, povesteste-mi!
- Ah!...se poate... Intr-o zi, copiii s-au purtat destul de rau cu mine. M-au luat de coada si m-au izbit de pietre, tare, de multe ori. Bietii copii! Nu aveau habar de schimbarea care se produsese in mine. Cum ar fi putut sa stie ca nu aveam sa mai musc pe nimeni?
- Ce prostie! Ce prostie! Trebuie sa fii nepriceput, daca nu stii cum sa-ti impiedici dusmanii sa te maltrateze asa!... Ce ti-am interzis eu era sa musti orice faptura a Domnului. De ce nu ai suierat amenintator la cei care voiau sa te omoare, ca sa-i sperii?...