Un mare ascet, cunoscut în întreaga lume pentru sfintenia sa, locuia într-o pestera adânca.
Sedea toata ziulica cufundat într-o profunda meditatie si avea mereu gândul îndreptat spre Dumnezeu.
Într-o buna zi, însa, pe când ascetul cel sfânt medita, aparu un soricel si începu sa-i rontaie încaltarile. Pustinicul deschise ochii foarte înfuriat:
- De ce ma deranjezi în timp ce meditez?
- Pentru ca îmi este foame, scânci soricelul.
- Du-te încolo, soarece blestemat, izbucni ascetul. Cum îndraznesti sa ma deranjezi chiar acum când caut comuniunea cu Dumnezeu?
- Cum crezi ca ai sa gasesti comuniunea cu Dumnezeu, daca nici macar de nevoile unui biet soarece nu poti tine seama?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu