■ Copilul sub 1 an
Dezvoltare fizica:
* priveste si urmareste cu privirea
* intoarce privirea catre lumina sau zgomote
* se dezvolta mult miscarile capului si gatului, urmand sa se dezvolte miscarile corpului, intoarcerea independentă de pe de o parte pe alta
* la 5-6 luni sta in sezut sprijinit
* i se formeaza gestul de apucare (4-5 luni)
* imita mimica fetei adultului
* spre 12 luni miscarile devin mai complexe, mai ample, mai voluntare
* apar elementele de mers (tararea, urmata de mersul cu sprijin)
Dezvoltare cognitiva:
* descopera multe obiecte, le cunoaste pe cele care produc zgomot, pe cele care se misca, pe cele care-i produc placere, pe cele care nu trebuie atinse
* recunoaste persoanele apropiate din familie si reactioneaza la cele care sunt necunoscute
* comunica destul de bine cunoscand gesturile si cuvintele, putand sa-si faca cunoscute propriile dorinte si emotii in moduri foarte variate incluzand „vorbitul”- spre sfarsitul acestei perioade
* intelege ca obiectul continua sa existe chiar daca el nu mai poate fi vazut
Dezvoltare psiho-sociala:
* exprima emotiile: bucuria, surprinderea, supararea, teama, neplacerea, interesul
* dupa 6 saptamani apare zambetul ca raspuns dat altei persoane (zambetul social)
* dupa 3-4 luni rade in imitatie sau daca ceva il bucura
* la 6 luni se contureaza teama de straini care va disparea în jurul varstei de 1 an. Tot in aceasta perioada se formeaza atasamentul fata de persoana care-l ingrijeste (mama sau un substitut al acesteia, persoana care-i ofera in mod constant satisfacerea nevoilor)
Nevoile copilului si consecintele nerespectarii acestora:
* Adultul este cel care ii asigura copilului accesul la cunoastearea mediului si care ii influenteaza decisiv gradul de achizitii in plan motor, cognitiv si psihosocial.
* Copilul are nevoie de un spatiu sigur (mediul sau de dezvoltare) si securizant (ii permite sa intre in relatii cu persoane care ii satisfac in primul rand nevoia de afectiune, ii ofera ocazia experimentarii, exersarii si consolidarii).
* Dezvoltarea fizica a copilului depinde de ingrijirile acordate (igiena alimentara, igiena corporala, profilaxie, tratamente) si de gradul de stimulare motorie si senzoriala.
* Se formeaza atasamentul fata de persoana care-l ingrijeste (mama sau un substitut al acesteia, persoana care-i ofera in mod constant satisfacerea nevoilor). Atitudinea adultului trebuie sa il ajute pe copil sa integreze informatia ca obiectele exista si daca nu sunt in campul vizual. Fiecare moment de separare si regasire trebuie bine punctat si accentuat de catre adultul care ingrijeste copilul (cand plecam ii spunem ca ne vom reintoarce, iar la sosire ii amintim ca i-am promis ca ne vom reintoarce la el).
* Privarea copilului de un mediu sigur de dezvoltare si de asigurarea nevoilor de ingrijire impiedica cresterea si dezvoltarea linear-ascendenta a acestuia.
* Copilul are nevoie de un model relationar constant pe care il da interactiunea cu o singura persoana, trecerea de la un model la altul fiind prea greu de gestionat de copil, pentru acest stadiu de dezvoltare. Copilul traieste starea de confuzie si o transfera la nivelul comportamentului sau explorator (nu mai are curajul sa initieze relatii pentru ca nu stie cum si in ce fel i se va raspunde, nu va incerca sa mearga de-a-busilea de frica ca nu il va sprijini nimeni, fapt care atrage dupa sine imposibilitatea propriei experiente si motivarea pentru acumularea de noi achizitii in plan fizic/motric, achizitii in plan cognitiv si psiho-social).
* Lipsa unei figuri de atasament sigure (o persoana de ingrijire constanta in viata copilului si care sa-i ofere ingrijirile de baza si momentele de interactiune, de obicei mama) are consecinte negative pe termen lung in viata copilului, uneori imposibil de recuperat.
■ Copilul intre 1 si 3 ani
Dezvoltare fizica:
* introduce un obiect in altul (umple o cana cu cuburi la comanda sau in imitatie)
* poate deschide o cutie
* se poate servi de degete in actiunea de alimentare alaturi de lingurita
* intoarce mai multe foi o data la carte
* se dezvolta gestul grafic (trage o linie pe hartie iar mai tarziu poate trage linii verticale si orizontale si poate colora o foaie de hartie – nu in contur!!!)
* construieste (din cuburi)
Dezvoltare cognitiva:
* rosteste corect si inteligibil cuvintele uzuale si se exprima inpropoziţii scurte care se vor transforma treptat spre 3 ani în fraze
* foloseste foate des intrebarea „ce este asta?”
* isi verbalizeaza, dorintele, intentiile, sentimentele
manifesta gelozia in raport cu un alt copil
* timiditatea fata de persoanele straine, simpatia sau antipatia fata de cele cunoscute
* dobandeste mai multa siguranta si independenta
Dezvoltare psiho-sociala:
* ii place să se joace cu obiectele dar si cu adultul.Initial singur, apoi apar elementele jocului in paralel (alaturi de alti copii), sfarsind prin jocul impreuna cu alti copii
* este mai atasat de mama
* este posibil sa isi orienteze afectivitatea catre obiecte (un ursulet de plus, o hainuta)
Nevoile copilului si consecintele nerespectarii acestora:
* Sustinerea permanenta din partea adultului ii confera siguranta copilului. Este acea perioada cand copilul poate constientiza diferenta intre sine si ceilalti, de aceea are nevoie de valorizare din partea adultului. Astfel, copilul dobandeste incredere in sine, dar si in adult. Daca adultul are o atitudine nonpermisiva, copilul va adopta un comportament de revolta sau de obedienta exagerata, de neincredere in propriile puteri (copil timid, copilul care va refuza sa stea singur in camera, pavorn nocturn sau enurezis nocturn). Va adopta un model de relatie ambivalenta cu adultul, relatie de respingere a adultului, dar si dependenta de acesta.
* Una dintre erorile cel mai des intalnite in cresterea si ingrijirea copilului este „el este mic, nu stie, nu intelege”. Aceasta eroare atrage dupa sine comportamente deficitare ale adultului in raport cu nevoile de dezvoltare ale copilului. Apare dublul risc al supraprotejarii sau al comportamentelor restrictive, tocmai din dorinta de a-l proteja. Desconsiderarea competentelor copilului este o piedica in dezvoltarea copilului in egala masura in care nu-i este permis acestuia sa experimenteze situatii noi (nu il lasam sa manance singur pentru ca „este mic si nu poate” sau „nu poate duce singur lingura la gura si face mizerie in loc sa manance”). Ca o consecinta directa a acestor tipuri de comportamente este prelungirea dependentei de adult, lipsa stimularii copilului si intarzieri de dezvoltare ale copilului.
* Un alt tip de comportament deficitar este acela al lipsei de reguli sau a regulilor excesive, neadecvate varstei si puterii de intelegere a copilului. Mai ales la aceasta varsta, copilul dobandeste cunostiinte prin mimentism, imitand in buna masura comportamentele curente ale adultilor reprezentativi din punct de vedere afectiv pentru ei. Modelul comportamental pe care il oferim copilului este cel pe care acesta il integreaza si il va reproduce. O regula este valabila doar in situatia in care a fost inteleasa de copil si in cazul in care este respectata de toata lumea.
■ Copilul intre 3 si 6 ani
Dezvoltare fizica:
* cresterea in inaltime de la aproximativ 92 cm la 116 cm
* are loc schimbarea si dezvoltarea structurii muschilor
* procesul de osificare se intensifica (apar mugurii dentitiei definitive si se osific oasele lungi
* se dezvolta motricitatea fina si se dezvolta capacitatea de mentinere a echilibrului
Dezvoltare cognitiva:
* incepe jocurile simbolice : a se juca "de-a scoala", "de-a mama"
* la 3 ani vocabularul copilului cuprinde intre 700/800 şi 1.000 de cuvinte, la 6 ani el ajunge sa cunoasca 2.500 de cuvinte
* se bazeaza pe vocabular in comunicare
Dezvoltare psiho-sociala:
* sporirea autonomiei
* ii plac jocurile de miscare, de constructie, desenul, modelarea plastilinei
* are stari afective confuze (rade si plange in acelasi timp sau rade cu lacrimi pe obraz), dar incepe sa-si poata stapani emotiile
* apar sentimentele si emotiile estetice si morale (ii este rusine, doreste sa fie frumos)
Nevoile copilului si consecintele nerespectarii acestora:
* Au nevoie sa ne vorbeasca despre ceea ce simt si este important sa ii lasam sa se exprime si sa le aratam ca este important pentru noi ceea ce ei simt sau cred. Copiii au nevoie sa se simta parteneri in dialog. Subiectul unui film sau al unei povesti se poate constitui in momente de dialog copil-adult extrem de bogate si valorizante pentru copii.
* Copilul isi reorienteaza interesul afectiv catre alte persoane decat cele care ii ofera ingrijirile curente : incepe sa aiba prieteni printre egalii de varsta, este foarte important pentru el ceea ce spune doamna educatoare de la gradinita. O atitudine critica a persoanei de referinta vis-a-vis de prietenii copilului il fac pe acesta sa traiasca adevarate drame si, sa inceapa sa opuna rezistenta adultului si se ascunda.
* Datorita achizitiilor importante in dezvoltarea sa, copilul simte nevoia sa impartaseasca experientele si sentimentele atat cu adultul, cat si cu egalii de varsta. Pentru el, este foarte important sa intre in dialog, sa poata avea ocazia sa vorbeasca si sa se exprime. De asemenea, are nevoie de reactia adultului in raport cu toate acestea.
* La inceputul perioadei, de ex, nu poate face diferenta intre imaginar si real (nu pot face diferenta dintre poveste si realitate, nu poate face diferenta intre vis si realitate). Doar in cazul unui dialog intre adult si copil, in care copilul va primi raspunsuri la toate intrebarile pe care le are, acesta va dobandi abilitatea de a diferentia imaginarul de real. In caz contrar, riscurile sunt nebanuite: refuzul dialogului si stagnarea la nivelul dezvoltarii limbajului si la nivel psiho-social, teama crescuta la lasarea noptii, enurezis si pavorn nocturn si diurn. In egala masura, trebuie sa intelegem nevoia copilului de fabulatie, astfel incat sa nu penalizam „minciunile” copilului, decat in masura in care acestea dau cont de un comportament constient. Chiar si in situatia in care adultul descopera „minciuna” copilului, comportamentul adultului trebuie sa fie de cercetare a cauzalitatii acestui tip de comportament. In majoritatea cazurilor, copiii ascund adevarul din teama de a nu fi pedepsiti, de a nu mai fi iubiti, deoarece nu isi dau seama de consecinte.
* Relatia pe care copilul o stabileste cu egalii de varsta are o importanta definitorie pentru dezvoltarea sa ulterioara. In jurmul varstei de 3-4 ani, copilul poate avea un prieten imaginar, care va fi inlocuit in mod firesc odata cu inscrierea la gradinita. Castigul major in relatia dintre egalii de varsta consta in „traducerea” fiecarei experiente in limbajul inteles de ei, in schimbul de opinii si in exersarea rolurilor reprezentative pentru acestia. Adultul trebuie sa ii ofere copilului ocazia de a avea acest tip de experienta si, mai ales, sa acorde valoare experientei dobandite de copil in aceasta maniera. Intr-o relatie fireasca, copilul va povesti adultului despre constatarile sale si ale grupului sau de prieteni. Daca insa adultul are o maniera extrem de critica si o atitudine nejustificata de control, copilul se va simti judecat si vinovat, drept pentru care va avea un comportament de ascundere.
* Dezvoltarea fizica, cognitiva si psiho-sociala ii permit sa se diferentieze sub raport sexual de catre ceilalti. Este curios in legatura cu viata sexuala: rolurile mamei si ale tatalui, a femeii si al barbatului, diferentele fizice, afecte. Este important ca atitudinea adultului sa fie constanta in satisfacerea nevoii de cunoastere a copilului, mentinand o stare de echilibru intre aceasta si informatiile oferite. Nu trebuie sa consideramm acest subiect „interzis” copilului, dar nici nu trebuie sa ii furnizam mai multe informatii decat solicita! Orice atitudine nepotrivita din partea adultului poate determina reactiii de rusine, teama, timiditate din partea copilului.
■ Copilul intre 6 si 7 ani
Dezvoltare fizica:
* are loc o incetinire a cresterii
* dentitia provizorie este inlocuita cu dentitia permanenta
* apare osificarea mai intensa la nivelul toracelui, claviculei si coloanei vertebrale
* se dezvolta forta musculara, paralel cu dezvoltarea indemanării (copilul invata să scrie)
* se dezvolta autocontrolul. Poate invata orice sport: mersul pe bicicleta, inot, patinaj, fotbal etc
Dezvoltare cognitiva:
* isi insuseste un mare volum de cunostinte, dezvoltandu-si noi modalitati de intelegere
* se dezvolta calitatii ale cunoasterii : observarea atenta, atentia, exprimarea in mod logic a ideilor, imaginatia
* deprinde scris-cititul
* incepe sa clasifice, sa includa obiectele dupa anumite insusiri esentiale in categorii si clase
* foloseste cuvinte de legatura "ca", "pentru ca", "deoarece"
Dezvoltare psiho-sociala:
* instabilitate emotionala - se structureaza trebuintele, interesele si atitudinile
* are loc dezvoltarea interrelatiilor sociale si valorificarea noilor experiente de viata (aparitia prieteniilor, se reduce dependenta de parinti si devin mai interesati de colegi si prieteni)
* intelege si resimte tot ce se intampla in familie, conflicte, certuri, despartiri
Nevoile copilului si consecintele nerespectarii acestora:
* Aceasta perioada este caracterizata printr-o stare de instabilitate emotionala crescuta. El depaseste o perioada “de trecere”, de la gradinita la scoala, de la un grup de prieteni si colegi la altul, de la un model social la altul (reguli, program scolar). Nu trebuie sa ne surprinda reactiile sale si are nevoie permanenta de sustinere si valorizare. Este important sa aiba aceleasi repere (program de zi cu zi, stil de petrecere a timpului liber, mentinerea activitatilor care ii fac placere).
* Este capabil sa inteleaga (nu doar sa simta) conflictele dintre parinti. Este important sa fie sprijinit, vorbindu-i-se despreconflict in sine si aratandu-i ca el personal nu este vinovat pentru aceasta situatie. * Starea de instabilitate emotionala ii poate determina copilului comportamente care ne surprind, vulnerabilitate, oboseala sau, dimpotriva, agitatie, energie. Este important sa ne mentinem constanti in modul relationar, insa este important ca asteptarile noastre sa nu depaseasca puterea sa de concentrare. Daca nu intelegem dificultatea perioadei pe care copilul o traverseaza, riscul este acela de a suprasolicita copilul si de a-i provoca o stari de disconfort (oboseala excesiva, abandonul activitatilor pe care le agrea anterior, pofta crescuta de mancare sau lipsa poftei de mancare, etc ) si perturbari relationare profunde (irascibilitate crescuta, incalcarea permanenta a limitelor si/sau eludarea autoritatii adultului, retragere in sine).
* Datorita acestei perioade de trecere (care se poate prelungi dupa varsta de 7-8 ani), copilul devine sensibil si receptioneaza mult mai usor si cu efecte mult mai profunde orice fel de perturbare a sistemului sau relationar (relatiile obisnuite din familie sau cu persoanele importante din punct de vedere afectiv). De aceea, si acest mediu trebuie sa fie constant, pentru a-i oferi acelasi tip de repere. Este de recomandat ca orice situatie potential conflictuala (care il priveste sau nu direct pe copil) sa fie discutata si cu acesta!
* Capacitatea sa cognitiva si psiho-sociala ii permite sa inteleaga ceea ce se intampla, cauzele si efectele acestora. In contextul in care adultul, bine-intentionat, ascunde anumite iminenta unor evenimente, copilul va dezvolta suspiciuni si, in lipsa unor explixatii, este posibil sa se instaleze un sentiment de vinovatie greu de demnontat (“din cauza mea parintii divorteaza”, “eu sunt vinovat ca m-au parasit”, de ex) si cu repercursiuni asupra dezvoltarii sale normale.
■ Copilul intre 7 si 14 ani
Dezvoltare fizica:
* maturizare intensa (mai ales sexuală) si structurare complexa a personalitatii
* are loc o crestere in pusee in inăltime si greutate (fetele castiga in jur de 24 cm şi 17 kg, iar baietii in jur de 24 cm si 19kg)
* mai intensa este cresterea in lungime a oaselor lungi ale membrelor superioare si inferioare
* se mareste forta fizica
* se dezvolta partea faciala a craniului, dantura permanenta, oasele mici ale mainii si maturizarea sexuala (parul pubian si axilar, dezvoltarea sanilor si aparitia ciclului etc)
Dezvoltare cognitiva:
* se dezvolta capacitatea de prelucrare a informatiei vizuale si capacitatea de observatie
* dezvolta abilitati de exprimare prin simboluri si limbaj nuantat
* creste capacitatea de analiza abstracta si de sesizare a fictiunii
* se dezvolta capacitatea de a emite ipoteze bazate pe real
Dezvoltare psiho-sociala:
* conduita generala alternează intre momente de vioiciune, conduite exuberante de tip infantil cu momente de oboseala, apatie şi lene, poate deveni chiar conflictual
* incepe sa fie tot mai independent si sa se simta tot mai bine in grup, alaturi de copiii de varsta sa
* comportamentul se diferentiaza in functie de sex : fete sau baieti
Nevoile copilului si consecintele nerespectarii acestora:
* Gradul sau de inedpendenta a crescut foarte mult si incepe sa repereze care-i sunt limitele sub raportul potentialului sau. Este important sa stie care-i sunt responsabilitatile (sa isi faca temele, sa mentina ordinea, sa isi organizeze timpul –mai ales timpul liber!) si sa fie sustinut in demersul sau de a-si asuma cat mai multe responsabilitati. Ignorarea abilitatilor sale de catre adult, duce la reducerea gradului de voluntariat, de initiativa din partea copilului si ii reduce sansele experimentarii unor noi situatii care ii consolideaza increderea in sine.
* Are nevoie de sustinere si indrumare in activitatea scolara, fiind intr-un proces masiv de achizitii in plan cognitiv si psiho-social.
* Cerintele din partea cadrelor didactice pot fi multiple si extrem de diverse, copilului fiindu-i dificil sa si le organizeze in functie de capacitatile sale. De aceea, relatia cu adultul de referinta este foarte importanta. Insa relatia trebuie sa fie de incredere, copilul netrebuind sa se simta contrans in vreun fel. Programul copilului trebuie sa fie individualizat si trebuie stabilit de comun acord cu acesta. Daca asteptarile adultului depasesc posibilitatile si dorintele copilului, este posibil sa obtinem din partea copilului reactii de respingere, esec in realizarea sarcinilor si, implicit, devalorizarea copilului. Trebuie sa admitem ca un copil este o individualitate, ca unii copii au dezvoltate anumite competente si abilitati si ca, la nivel intelectual, exista diverse orientari catre stiinte tehnice si exacte, stiinte umaniste sau catre manualitati, arte, sporturi. In asteptarile pe care le avem de la copii trebuie sa tinem cont si de maximum de potential individual fiecarui copil. De asemenea, trebuie sa incercam tot posibilul sa orientam copilul spre placerea de invata, de a cunoaste si nu catre nota sau calificativ. Daca exista o nepotrivire intre toate acestea, se poate produce o devalorizare a copilului, o scadere a increderii in sine si, implicit, abandonul scolar simbolic (rezultate scolare mai scazute decat potentialul copilului) sau efectiv (refuzul de a frecventa cursurile scolare). Acelasi poate fi rezultatul in contextul in care copilul traieste o seama de evenimente cu potential abuziv (relatie deficitara cu unul dintre profesori sau un coleg, alti adulti sau copii care isi petrec timpul in curstea scolii, de ex). Daca adultul are o atitudine orientata exclusiv pe rezultatul scolar, este posibil sa nu observe si nici sa nu-i ofere ocazia copilului sa vorbeasca despre situatiile acestea, permanetizand starea abuziva in care se afla copilul.
* O importanta deosebita in viata copilului o are dezvoltarea fizica, mai ales dezvoltarea sexuala. Implicatiile sunt determinante atat in plan fizic, cognitiv cat si in plan psiho-social. Copilul trebuie sa aiba acces la informatii si la un adult care sa discute cu el despre problematica sexualitatii, sub toate aspectele sale. Daca nu detine aceste informatii si nici nu are cu cine impartasi experientele pe care le traieste in aceasta perioada a transformarilor (cresterea sanilor, pilozitatea, menstra, erectia), copiii se vor orienta catre alte persoane care ii vor oferi raspunsuri la intrebarile sale. Riscul este acela ca informatiile obtinute de copil sa nu fie cele corecte si nici modul de obtinere a acestora sa nu fie tocmai adecvate pentru copil (intra in relatii de tip afectiv cu alti copii mai mari ca varsta sau chiar cu adulti). In contextul in care copilul primeste raspunsurile de la adultul de referinta, relatia se consolideaza si copilul va apela la acesta ori de cate ori se va simti in situatie de vulnerabilitate.
* De asemenea, in aceasta perioada, copilul este usor vulnerabil si sensibil la orice remarca vis-a-vis de aspectul sau. De aceea, orice comentariu referitor la aspectul sau fizic este bine sa fie evitat si discutat doar la initiativa copilului si in termenii de normalitate. Datorita schimbarilor fizice, a cresterii gradului de activitate fizica si a reactiilor pe care cei din jur le au, pot aparea o serie de tulburari de alimentatie, cu urmari foarte grave in plan fizic si psihic: poate incepe refuzul alimentar sau alimentarea necontrolata.
■ Copilul intre 14 si 18 ani
Dezvoltare fizica:
* se incheie procesul de osificare a anumitor parti ale craniului, in timp ce osificarea scheletului se realizează progresiv si se definitiveaza spre 20-25 de ani
* la mijlocul acestei perioade se constata o stabilizare a cresterii in greutate si inaltime
Dezvoltare cognitiva:
* disponibilitate crescuta pentru confruntarea de idei
* pe la 16-18 ani atinge un nivel maxim de operativitate
* prefera jocurile de perspicacitate
Dezvoltare psiho-sociala:
* dezvoltarea constiintei si a constiintei de sine
* stabilizarea maturizarii biologice
* apar conflictele interioare exprimate prin stari de agitatie, impulsivitate, anxietate
* domina dorinta de afirmare personala si atitidinile de independenta
* isi poate asuma responsabilitati multiple – are loc dezvoltarea manifestarilor vocationale si profesionale
Nevoile copilului si consecintele nerespectarii acestora:
* Are nevoie de un spatiu care sa-i permita manifestarea atitudinilor si a preferintelor, pentru a reusi sa isi identifice potentialul si vocatiile. In aceasta perioada, copilul/tanarul se raporteaza la cei din jur si la atitudinile pe care o au acestia in raport cu el. Atitudinea suportiva a adultului ii consolideaza increderea in sine. Daca imaginea returnata de catre adult este deficitara si critica, aparitia conflictelor si a frustrarilor este frecventa, refuzand autoritatea impusa.
* Are nevoie sa i se recunoasca si respecte dreptul la intimidate si la viata personala (inclusiv viata sexuala) mai mult decat pana acum . Orice incercare neargumentata si nenegociata a adultului de a interveni in viata sa, este perceputa ca fiind o incalcare a intimitatii, fapt ce va atrage dupa sine perturbarea profunda a relatiei dintre el si acesta.
* Evolutia spre maturitate sexuala este in plina desfasurare, fapt care accentueaza o serie de problematici specifice adolescentei. Copilul are diverse stari pe care nici pentru sine nu si le poate defini (schimbarile hormonale) si nu stie sa le faca fata (si de aici si o stare de dezechilibru profund intre dorinta de independenta/dependenta, culpabilitate). Adultul nu trebuie sa uite ca aceasta perioada este definita de stari de confuzie si de revolta impotriva oricaror limite impuse. Un comportament restrictiv din partea adultului nu face decat sa orienteze copilul adolescent catre o situatie de respingere /conflictuala mai accentuata.
* Adolescentul confera o importanta deosebita vietii sexuale, mai ales inceperii vietii sexuale, in competitie cu egalii de varsta sau cu „majoritatea” perceputa la nivel social si cu care incearca sa se identifice. De aceea, poate intra in relatii sentimentale doar din curiozitate, fara un fundament relationar si/sau afectiv.
* Increderea in adult poat preveni situatiile abuzive aupra adolescentilor (in egala masura fete sau baieti) si poate temporiza inceperea vietii sexuale. Dimpotriva, in cazul in care exista neintelegere si opozitie din partea adultului, adolescentul va dezvolta comportamente de camuflare sau modificare a comportamentului, de mascare a emotiilor/sentimentelor, negarea si/sau reprimarea acestora. In situatia esecului sentimental, adolescentul se va simti vinovat si nu va apela la ajutorul adultului, existand riscul sarcinilor nedorite (ascunderea sarcinii), infestarii cu boli cu transmitere sexuala (netratarea acestora), depresii si chiar sinucideri.
* Pentru adolescent este foarte important ceea ce simte, crede, gandeste. Este intr-o perioada de testare permanenta a tot ceea ce inseamna arealul sau social si relationar: intra in diverse grupuri de colegi sau prieteni, se inscrie in diverse grupuri care au diverse afilieri muzicale, culturale, sportive. Acumularile pe care le are in planul dezvoltarii lor se bazeaza in mare parte pe feedback-ul pe care il primeste de la grupul din care face parte (adesea, grup de covarstnici) si acesta este unul dintre stimulii la care copilul reactioneaza. Este in cautarea unor persoane cu care se poate identifica sau in care sa investeasca afectiv. Acest aspect se poate regasi in modul in care doreste sa-si amenajeze spatiul individual (afise cu diversi actori, sportivi, cantareti), asupra comportamentului (inclusiv al vestimentatiei), asupra pasiunilor pe care le dezvolta (muzica ascultata, filmele urmarite, cartile citite, sportul practicat). Adultul trebuie sa medieze toata aceasta forma de cautare si exprimare a adolescentului fara a-i da senzatia ca nu il intelege sau ca nu este de acord cu el. O atitudine permmisiv moderata din partea adultului il fac pe adolescent sa aiba incredere in alegerile sale si sa vorbeasca despre ele cu deschidere, sa invete sa-si asume responsabilitati si sa-si argumenteze pozitiile. In sens contrar, atitudinea adolescentului poate lua forma respingerii relatiei cu adultul, abandonul scolar sau aparitia tulburarilor comportamentale ( consumul de alcool sau tutun, abandonul scolar, agresivitate, agitatie, fuga de acasa).
* Un loc important il ocupa gasirea unei identitati vocationale, cu tendinte majore de autoperfectionare. Apare aici un conflict al adolescentului cu sine: acela intre interesele si aptitudinile pe care le are (isi doreste sa fie cantaret, insa nu are ureche muzicala). Chiar daca adultul este constient de abilitatile adolescentului, este bine sa sa-i dea ocazia acestuia sa si le identifice, sa exerseze esecul si succesul intr-un cadru de incredere, respect si de securitate afectiva. Alegerile pe care adolescentul le face, chiar daca contravin asteptarilor adultului si abilitatilor adolescentului, sunt foarte importante pentru acesta.
Pentru postari similare, accesati link-ul:
Colectia Pentru Parinti
Dezvoltare fizica:
* priveste si urmareste cu privirea
* intoarce privirea catre lumina sau zgomote
* se dezvolta mult miscarile capului si gatului, urmand sa se dezvolte miscarile corpului, intoarcerea independentă de pe de o parte pe alta
* la 5-6 luni sta in sezut sprijinit
* i se formeaza gestul de apucare (4-5 luni)
* imita mimica fetei adultului
* spre 12 luni miscarile devin mai complexe, mai ample, mai voluntare
* apar elementele de mers (tararea, urmata de mersul cu sprijin)
Dezvoltare cognitiva:
* descopera multe obiecte, le cunoaste pe cele care produc zgomot, pe cele care se misca, pe cele care-i produc placere, pe cele care nu trebuie atinse
* recunoaste persoanele apropiate din familie si reactioneaza la cele care sunt necunoscute
* comunica destul de bine cunoscand gesturile si cuvintele, putand sa-si faca cunoscute propriile dorinte si emotii in moduri foarte variate incluzand „vorbitul”- spre sfarsitul acestei perioade
* intelege ca obiectul continua sa existe chiar daca el nu mai poate fi vazut
Dezvoltare psiho-sociala:
* exprima emotiile: bucuria, surprinderea, supararea, teama, neplacerea, interesul
* dupa 6 saptamani apare zambetul ca raspuns dat altei persoane (zambetul social)
* dupa 3-4 luni rade in imitatie sau daca ceva il bucura
* la 6 luni se contureaza teama de straini care va disparea în jurul varstei de 1 an. Tot in aceasta perioada se formeaza atasamentul fata de persoana care-l ingrijeste (mama sau un substitut al acesteia, persoana care-i ofera in mod constant satisfacerea nevoilor)
Nevoile copilului si consecintele nerespectarii acestora:
* Adultul este cel care ii asigura copilului accesul la cunoastearea mediului si care ii influenteaza decisiv gradul de achizitii in plan motor, cognitiv si psihosocial.
* Copilul are nevoie de un spatiu sigur (mediul sau de dezvoltare) si securizant (ii permite sa intre in relatii cu persoane care ii satisfac in primul rand nevoia de afectiune, ii ofera ocazia experimentarii, exersarii si consolidarii).
* Dezvoltarea fizica a copilului depinde de ingrijirile acordate (igiena alimentara, igiena corporala, profilaxie, tratamente) si de gradul de stimulare motorie si senzoriala.
* Se formeaza atasamentul fata de persoana care-l ingrijeste (mama sau un substitut al acesteia, persoana care-i ofera in mod constant satisfacerea nevoilor). Atitudinea adultului trebuie sa il ajute pe copil sa integreze informatia ca obiectele exista si daca nu sunt in campul vizual. Fiecare moment de separare si regasire trebuie bine punctat si accentuat de catre adultul care ingrijeste copilul (cand plecam ii spunem ca ne vom reintoarce, iar la sosire ii amintim ca i-am promis ca ne vom reintoarce la el).
* Privarea copilului de un mediu sigur de dezvoltare si de asigurarea nevoilor de ingrijire impiedica cresterea si dezvoltarea linear-ascendenta a acestuia.
* Copilul are nevoie de un model relationar constant pe care il da interactiunea cu o singura persoana, trecerea de la un model la altul fiind prea greu de gestionat de copil, pentru acest stadiu de dezvoltare. Copilul traieste starea de confuzie si o transfera la nivelul comportamentului sau explorator (nu mai are curajul sa initieze relatii pentru ca nu stie cum si in ce fel i se va raspunde, nu va incerca sa mearga de-a-busilea de frica ca nu il va sprijini nimeni, fapt care atrage dupa sine imposibilitatea propriei experiente si motivarea pentru acumularea de noi achizitii in plan fizic/motric, achizitii in plan cognitiv si psiho-social).
* Lipsa unei figuri de atasament sigure (o persoana de ingrijire constanta in viata copilului si care sa-i ofere ingrijirile de baza si momentele de interactiune, de obicei mama) are consecinte negative pe termen lung in viata copilului, uneori imposibil de recuperat.
Varsta regulilor (1-7 ani)
Copilul trebuie sa stie exact ce asteapta ceilalti de la el. Copilul lipsit de reguli clare, bine definite, devine de nestapanit. Este nefericit si nesigur si-si dezvolta impresia ca nu este iubit. Devine nedisciplinat, incercand sa descopere care-i sunt limitele si capacitatea de control. Nu il ajuta pe copil incercarea de a-l face sa rationeze singur. El este dependent de parinti pentru a-i da o directie. Copilasul este extrem de dezorientat daca i se cere sa fie logic si sa-si controleze singur comportarea. Traieste intr-o lume a sentimentelor si descoperirilor, si nu a ratiunii. Are nevoie de un climat emotional in care sa se dezvolte (atingere fizica, tonul vocii, atmosfera familiala). Nicicand rolul mamei nu este mai important in directionarea vietii copilului ca in primii ani. Fiindu-i atat de apropiata, mama devine busola lui morala. tatal trebuie sa fie ferm alaturi de sotia sa, manifestand multa dragoste si sprijin emotional plin de caldura, atat fata de mama, cat si fata de copil.■ Copilul intre 1 si 3 ani
Dezvoltare fizica:
* introduce un obiect in altul (umple o cana cu cuburi la comanda sau in imitatie)
* poate deschide o cutie
* se poate servi de degete in actiunea de alimentare alaturi de lingurita
* intoarce mai multe foi o data la carte
* se dezvolta gestul grafic (trage o linie pe hartie iar mai tarziu poate trage linii verticale si orizontale si poate colora o foaie de hartie – nu in contur!!!)
* construieste (din cuburi)
Dezvoltare cognitiva:
* rosteste corect si inteligibil cuvintele uzuale si se exprima inpropoziţii scurte care se vor transforma treptat spre 3 ani în fraze
* foloseste foate des intrebarea „ce este asta?”
* isi verbalizeaza, dorintele, intentiile, sentimentele
manifesta gelozia in raport cu un alt copil
* timiditatea fata de persoanele straine, simpatia sau antipatia fata de cele cunoscute
* dobandeste mai multa siguranta si independenta
Dezvoltare psiho-sociala:
* ii place să se joace cu obiectele dar si cu adultul.Initial singur, apoi apar elementele jocului in paralel (alaturi de alti copii), sfarsind prin jocul impreuna cu alti copii
* este mai atasat de mama
* este posibil sa isi orienteze afectivitatea catre obiecte (un ursulet de plus, o hainuta)
Nevoile copilului si consecintele nerespectarii acestora:
* Sustinerea permanenta din partea adultului ii confera siguranta copilului. Este acea perioada cand copilul poate constientiza diferenta intre sine si ceilalti, de aceea are nevoie de valorizare din partea adultului. Astfel, copilul dobandeste incredere in sine, dar si in adult. Daca adultul are o atitudine nonpermisiva, copilul va adopta un comportament de revolta sau de obedienta exagerata, de neincredere in propriile puteri (copil timid, copilul care va refuza sa stea singur in camera, pavorn nocturn sau enurezis nocturn). Va adopta un model de relatie ambivalenta cu adultul, relatie de respingere a adultului, dar si dependenta de acesta.
* Una dintre erorile cel mai des intalnite in cresterea si ingrijirea copilului este „el este mic, nu stie, nu intelege”. Aceasta eroare atrage dupa sine comportamente deficitare ale adultului in raport cu nevoile de dezvoltare ale copilului. Apare dublul risc al supraprotejarii sau al comportamentelor restrictive, tocmai din dorinta de a-l proteja. Desconsiderarea competentelor copilului este o piedica in dezvoltarea copilului in egala masura in care nu-i este permis acestuia sa experimenteze situatii noi (nu il lasam sa manance singur pentru ca „este mic si nu poate” sau „nu poate duce singur lingura la gura si face mizerie in loc sa manance”). Ca o consecinta directa a acestor tipuri de comportamente este prelungirea dependentei de adult, lipsa stimularii copilului si intarzieri de dezvoltare ale copilului.
* Un alt tip de comportament deficitar este acela al lipsei de reguli sau a regulilor excesive, neadecvate varstei si puterii de intelegere a copilului. Mai ales la aceasta varsta, copilul dobandeste cunostiinte prin mimentism, imitand in buna masura comportamentele curente ale adultilor reprezentativi din punct de vedere afectiv pentru ei. Modelul comportamental pe care il oferim copilului este cel pe care acesta il integreaza si il va reproduce. O regula este valabila doar in situatia in care a fost inteleasa de copil si in cazul in care este respectata de toata lumea.
■ Copilul intre 3 si 6 ani
Dezvoltare fizica:
* cresterea in inaltime de la aproximativ 92 cm la 116 cm
* are loc schimbarea si dezvoltarea structurii muschilor
* procesul de osificare se intensifica (apar mugurii dentitiei definitive si se osific oasele lungi
* se dezvolta motricitatea fina si se dezvolta capacitatea de mentinere a echilibrului
Dezvoltare cognitiva:
* incepe jocurile simbolice : a se juca "de-a scoala", "de-a mama"
* la 3 ani vocabularul copilului cuprinde intre 700/800 şi 1.000 de cuvinte, la 6 ani el ajunge sa cunoasca 2.500 de cuvinte
* se bazeaza pe vocabular in comunicare
Dezvoltare psiho-sociala:
* sporirea autonomiei
* ii plac jocurile de miscare, de constructie, desenul, modelarea plastilinei
* are stari afective confuze (rade si plange in acelasi timp sau rade cu lacrimi pe obraz), dar incepe sa-si poata stapani emotiile
* apar sentimentele si emotiile estetice si morale (ii este rusine, doreste sa fie frumos)
Nevoile copilului si consecintele nerespectarii acestora:
* Au nevoie sa ne vorbeasca despre ceea ce simt si este important sa ii lasam sa se exprime si sa le aratam ca este important pentru noi ceea ce ei simt sau cred. Copiii au nevoie sa se simta parteneri in dialog. Subiectul unui film sau al unei povesti se poate constitui in momente de dialog copil-adult extrem de bogate si valorizante pentru copii.
* Copilul isi reorienteaza interesul afectiv catre alte persoane decat cele care ii ofera ingrijirile curente : incepe sa aiba prieteni printre egalii de varsta, este foarte important pentru el ceea ce spune doamna educatoare de la gradinita. O atitudine critica a persoanei de referinta vis-a-vis de prietenii copilului il fac pe acesta sa traiasca adevarate drame si, sa inceapa sa opuna rezistenta adultului si se ascunda.
* Datorita achizitiilor importante in dezvoltarea sa, copilul simte nevoia sa impartaseasca experientele si sentimentele atat cu adultul, cat si cu egalii de varsta. Pentru el, este foarte important sa intre in dialog, sa poata avea ocazia sa vorbeasca si sa se exprime. De asemenea, are nevoie de reactia adultului in raport cu toate acestea.
* La inceputul perioadei, de ex, nu poate face diferenta intre imaginar si real (nu pot face diferenta dintre poveste si realitate, nu poate face diferenta intre vis si realitate). Doar in cazul unui dialog intre adult si copil, in care copilul va primi raspunsuri la toate intrebarile pe care le are, acesta va dobandi abilitatea de a diferentia imaginarul de real. In caz contrar, riscurile sunt nebanuite: refuzul dialogului si stagnarea la nivelul dezvoltarii limbajului si la nivel psiho-social, teama crescuta la lasarea noptii, enurezis si pavorn nocturn si diurn. In egala masura, trebuie sa intelegem nevoia copilului de fabulatie, astfel incat sa nu penalizam „minciunile” copilului, decat in masura in care acestea dau cont de un comportament constient. Chiar si in situatia in care adultul descopera „minciuna” copilului, comportamentul adultului trebuie sa fie de cercetare a cauzalitatii acestui tip de comportament. In majoritatea cazurilor, copiii ascund adevarul din teama de a nu fi pedepsiti, de a nu mai fi iubiti, deoarece nu isi dau seama de consecinte.
* Relatia pe care copilul o stabileste cu egalii de varsta are o importanta definitorie pentru dezvoltarea sa ulterioara. In jurmul varstei de 3-4 ani, copilul poate avea un prieten imaginar, care va fi inlocuit in mod firesc odata cu inscrierea la gradinita. Castigul major in relatia dintre egalii de varsta consta in „traducerea” fiecarei experiente in limbajul inteles de ei, in schimbul de opinii si in exersarea rolurilor reprezentative pentru acestia. Adultul trebuie sa ii ofere copilului ocazia de a avea acest tip de experienta si, mai ales, sa acorde valoare experientei dobandite de copil in aceasta maniera. Intr-o relatie fireasca, copilul va povesti adultului despre constatarile sale si ale grupului sau de prieteni. Daca insa adultul are o maniera extrem de critica si o atitudine nejustificata de control, copilul se va simti judecat si vinovat, drept pentru care va avea un comportament de ascundere.
* Dezvoltarea fizica, cognitiva si psiho-sociala ii permit sa se diferentieze sub raport sexual de catre ceilalti. Este curios in legatura cu viata sexuala: rolurile mamei si ale tatalui, a femeii si al barbatului, diferentele fizice, afecte. Este important ca atitudinea adultului sa fie constanta in satisfacerea nevoii de cunoastere a copilului, mentinand o stare de echilibru intre aceasta si informatiile oferite. Nu trebuie sa consideramm acest subiect „interzis” copilului, dar nici nu trebuie sa ii furnizam mai multe informatii decat solicita! Orice atitudine nepotrivita din partea adultului poate determina reactiii de rusine, teama, timiditate din partea copilului.
■ Copilul intre 6 si 7 ani
Dezvoltare fizica:
* are loc o incetinire a cresterii
* dentitia provizorie este inlocuita cu dentitia permanenta
* apare osificarea mai intensa la nivelul toracelui, claviculei si coloanei vertebrale
* se dezvolta forta musculara, paralel cu dezvoltarea indemanării (copilul invata să scrie)
* se dezvolta autocontrolul. Poate invata orice sport: mersul pe bicicleta, inot, patinaj, fotbal etc
Dezvoltare cognitiva:
* isi insuseste un mare volum de cunostinte, dezvoltandu-si noi modalitati de intelegere
* se dezvolta calitatii ale cunoasterii : observarea atenta, atentia, exprimarea in mod logic a ideilor, imaginatia
* deprinde scris-cititul
* incepe sa clasifice, sa includa obiectele dupa anumite insusiri esentiale in categorii si clase
* foloseste cuvinte de legatura "ca", "pentru ca", "deoarece"
Dezvoltare psiho-sociala:
* instabilitate emotionala - se structureaza trebuintele, interesele si atitudinile
* are loc dezvoltarea interrelatiilor sociale si valorificarea noilor experiente de viata (aparitia prieteniilor, se reduce dependenta de parinti si devin mai interesati de colegi si prieteni)
* intelege si resimte tot ce se intampla in familie, conflicte, certuri, despartiri
Nevoile copilului si consecintele nerespectarii acestora:
* Aceasta perioada este caracterizata printr-o stare de instabilitate emotionala crescuta. El depaseste o perioada “de trecere”, de la gradinita la scoala, de la un grup de prieteni si colegi la altul, de la un model social la altul (reguli, program scolar). Nu trebuie sa ne surprinda reactiile sale si are nevoie permanenta de sustinere si valorizare. Este important sa aiba aceleasi repere (program de zi cu zi, stil de petrecere a timpului liber, mentinerea activitatilor care ii fac placere).
* Este capabil sa inteleaga (nu doar sa simta) conflictele dintre parinti. Este important sa fie sprijinit, vorbindu-i-se despreconflict in sine si aratandu-i ca el personal nu este vinovat pentru aceasta situatie. * Starea de instabilitate emotionala ii poate determina copilului comportamente care ne surprind, vulnerabilitate, oboseala sau, dimpotriva, agitatie, energie. Este important sa ne mentinem constanti in modul relationar, insa este important ca asteptarile noastre sa nu depaseasca puterea sa de concentrare. Daca nu intelegem dificultatea perioadei pe care copilul o traverseaza, riscul este acela de a suprasolicita copilul si de a-i provoca o stari de disconfort (oboseala excesiva, abandonul activitatilor pe care le agrea anterior, pofta crescuta de mancare sau lipsa poftei de mancare, etc ) si perturbari relationare profunde (irascibilitate crescuta, incalcarea permanenta a limitelor si/sau eludarea autoritatii adultului, retragere in sine).
* Datorita acestei perioade de trecere (care se poate prelungi dupa varsta de 7-8 ani), copilul devine sensibil si receptioneaza mult mai usor si cu efecte mult mai profunde orice fel de perturbare a sistemului sau relationar (relatiile obisnuite din familie sau cu persoanele importante din punct de vedere afectiv). De aceea, si acest mediu trebuie sa fie constant, pentru a-i oferi acelasi tip de repere. Este de recomandat ca orice situatie potential conflictuala (care il priveste sau nu direct pe copil) sa fie discutata si cu acesta!
* Capacitatea sa cognitiva si psiho-sociala ii permite sa inteleaga ceea ce se intampla, cauzele si efectele acestora. In contextul in care adultul, bine-intentionat, ascunde anumite iminenta unor evenimente, copilul va dezvolta suspiciuni si, in lipsa unor explixatii, este posibil sa se instaleze un sentiment de vinovatie greu de demnontat (“din cauza mea parintii divorteaza”, “eu sunt vinovat ca m-au parasit”, de ex) si cu repercursiuni asupra dezvoltarii sale normale.
Varsta imitatiei (7-14 ani)
Modelele morale sunt extrem de importante pentru copil. Regulile sunt importante, dar puterea exemplului este cea mai stimulatoare. Copilul are nevoie sa invete din exemple concrete. Principalele noastre trasaturi de caracter si slabiciunile se vor oglindi la nivelul copiilor. Este perioada in care copiii sunt mai atenti la ceea ce faci, decat la ceea ce spui. Acum se fundamenteaza convingerile si valorile pe care copiii se vor bizui in momentele de furtuna sau de ispita din timpul adolescentei. Cititul este extrem de important in aceasta perioada. Povestiri despre purtarea exemplara, curaj, sinceritate.■ Copilul intre 7 si 14 ani
Dezvoltare fizica:
* maturizare intensa (mai ales sexuală) si structurare complexa a personalitatii
* are loc o crestere in pusee in inăltime si greutate (fetele castiga in jur de 24 cm şi 17 kg, iar baietii in jur de 24 cm si 19kg)
* mai intensa este cresterea in lungime a oaselor lungi ale membrelor superioare si inferioare
* se mareste forta fizica
* se dezvolta partea faciala a craniului, dantura permanenta, oasele mici ale mainii si maturizarea sexuala (parul pubian si axilar, dezvoltarea sanilor si aparitia ciclului etc)
Dezvoltare cognitiva:
* se dezvolta capacitatea de prelucrare a informatiei vizuale si capacitatea de observatie
* dezvolta abilitati de exprimare prin simboluri si limbaj nuantat
* creste capacitatea de analiza abstracta si de sesizare a fictiunii
* se dezvolta capacitatea de a emite ipoteze bazate pe real
Dezvoltare psiho-sociala:
* conduita generala alternează intre momente de vioiciune, conduite exuberante de tip infantil cu momente de oboseala, apatie şi lene, poate deveni chiar conflictual
* incepe sa fie tot mai independent si sa se simta tot mai bine in grup, alaturi de copiii de varsta sa
* comportamentul se diferentiaza in functie de sex : fete sau baieti
Nevoile copilului si consecintele nerespectarii acestora:
* Gradul sau de inedpendenta a crescut foarte mult si incepe sa repereze care-i sunt limitele sub raportul potentialului sau. Este important sa stie care-i sunt responsabilitatile (sa isi faca temele, sa mentina ordinea, sa isi organizeze timpul –mai ales timpul liber!) si sa fie sustinut in demersul sau de a-si asuma cat mai multe responsabilitati. Ignorarea abilitatilor sale de catre adult, duce la reducerea gradului de voluntariat, de initiativa din partea copilului si ii reduce sansele experimentarii unor noi situatii care ii consolideaza increderea in sine.
* Are nevoie de sustinere si indrumare in activitatea scolara, fiind intr-un proces masiv de achizitii in plan cognitiv si psiho-social.
* Cerintele din partea cadrelor didactice pot fi multiple si extrem de diverse, copilului fiindu-i dificil sa si le organizeze in functie de capacitatile sale. De aceea, relatia cu adultul de referinta este foarte importanta. Insa relatia trebuie sa fie de incredere, copilul netrebuind sa se simta contrans in vreun fel. Programul copilului trebuie sa fie individualizat si trebuie stabilit de comun acord cu acesta. Daca asteptarile adultului depasesc posibilitatile si dorintele copilului, este posibil sa obtinem din partea copilului reactii de respingere, esec in realizarea sarcinilor si, implicit, devalorizarea copilului. Trebuie sa admitem ca un copil este o individualitate, ca unii copii au dezvoltate anumite competente si abilitati si ca, la nivel intelectual, exista diverse orientari catre stiinte tehnice si exacte, stiinte umaniste sau catre manualitati, arte, sporturi. In asteptarile pe care le avem de la copii trebuie sa tinem cont si de maximum de potential individual fiecarui copil. De asemenea, trebuie sa incercam tot posibilul sa orientam copilul spre placerea de invata, de a cunoaste si nu catre nota sau calificativ. Daca exista o nepotrivire intre toate acestea, se poate produce o devalorizare a copilului, o scadere a increderii in sine si, implicit, abandonul scolar simbolic (rezultate scolare mai scazute decat potentialul copilului) sau efectiv (refuzul de a frecventa cursurile scolare). Acelasi poate fi rezultatul in contextul in care copilul traieste o seama de evenimente cu potential abuziv (relatie deficitara cu unul dintre profesori sau un coleg, alti adulti sau copii care isi petrec timpul in curstea scolii, de ex). Daca adultul are o atitudine orientata exclusiv pe rezultatul scolar, este posibil sa nu observe si nici sa nu-i ofere ocazia copilului sa vorbeasca despre situatiile acestea, permanetizand starea abuziva in care se afla copilul.
* O importanta deosebita in viata copilului o are dezvoltarea fizica, mai ales dezvoltarea sexuala. Implicatiile sunt determinante atat in plan fizic, cognitiv cat si in plan psiho-social. Copilul trebuie sa aiba acces la informatii si la un adult care sa discute cu el despre problematica sexualitatii, sub toate aspectele sale. Daca nu detine aceste informatii si nici nu are cu cine impartasi experientele pe care le traieste in aceasta perioada a transformarilor (cresterea sanilor, pilozitatea, menstra, erectia), copiii se vor orienta catre alte persoane care ii vor oferi raspunsuri la intrebarile sale. Riscul este acela ca informatiile obtinute de copil sa nu fie cele corecte si nici modul de obtinere a acestora sa nu fie tocmai adecvate pentru copil (intra in relatii de tip afectiv cu alti copii mai mari ca varsta sau chiar cu adulti). In contextul in care copilul primeste raspunsurile de la adultul de referinta, relatia se consolideaza si copilul va apela la acesta ori de cate ori se va simti in situatie de vulnerabilitate.
* De asemenea, in aceasta perioada, copilul este usor vulnerabil si sensibil la orice remarca vis-a-vis de aspectul sau. De aceea, orice comentariu referitor la aspectul sau fizic este bine sa fie evitat si discutat doar la initiativa copilului si in termenii de normalitate. Datorita schimbarilor fizice, a cresterii gradului de activitate fizica si a reactiilor pe care cei din jur le au, pot aparea o serie de tulburari de alimentatie, cu urmari foarte grave in plan fizic si psihic: poate incepe refuzul alimentar sau alimentarea necontrolata.
Varsta inspiratiei (peste 14 ani)
Copilul este calauzit de idei inaltatoare. Trebuie sa aiba niste eroi. Se poate castiga mult in echilibru si caracter daca adolescentul are un anumit scop. Invata sa-si imparta obiectivul pe termen lung in obiective pe termen scurt. Adolescentul are nevoie de un control interior eficient, parintii nemaiputand fi prezenti. Este important sa va gasiti timp sa comunicati cu copiii, spunandu-le care sunt motivele care stau in spatele convingerilor dumneavoastra despre viata. Adolescentul trebuie sa simta iubirea, increderea si sprijinul parintilor. Pe la 16 ani formarea caracterului este in mare masura un proces incheiat.■ Copilul intre 14 si 18 ani
Dezvoltare fizica:
* se incheie procesul de osificare a anumitor parti ale craniului, in timp ce osificarea scheletului se realizează progresiv si se definitiveaza spre 20-25 de ani
* la mijlocul acestei perioade se constata o stabilizare a cresterii in greutate si inaltime
Dezvoltare cognitiva:
* disponibilitate crescuta pentru confruntarea de idei
* pe la 16-18 ani atinge un nivel maxim de operativitate
* prefera jocurile de perspicacitate
Dezvoltare psiho-sociala:
* dezvoltarea constiintei si a constiintei de sine
* stabilizarea maturizarii biologice
* apar conflictele interioare exprimate prin stari de agitatie, impulsivitate, anxietate
* domina dorinta de afirmare personala si atitidinile de independenta
* isi poate asuma responsabilitati multiple – are loc dezvoltarea manifestarilor vocationale si profesionale
Nevoile copilului si consecintele nerespectarii acestora:
* Are nevoie de un spatiu care sa-i permita manifestarea atitudinilor si a preferintelor, pentru a reusi sa isi identifice potentialul si vocatiile. In aceasta perioada, copilul/tanarul se raporteaza la cei din jur si la atitudinile pe care o au acestia in raport cu el. Atitudinea suportiva a adultului ii consolideaza increderea in sine. Daca imaginea returnata de catre adult este deficitara si critica, aparitia conflictelor si a frustrarilor este frecventa, refuzand autoritatea impusa.
* Are nevoie sa i se recunoasca si respecte dreptul la intimidate si la viata personala (inclusiv viata sexuala) mai mult decat pana acum . Orice incercare neargumentata si nenegociata a adultului de a interveni in viata sa, este perceputa ca fiind o incalcare a intimitatii, fapt ce va atrage dupa sine perturbarea profunda a relatiei dintre el si acesta.
* Evolutia spre maturitate sexuala este in plina desfasurare, fapt care accentueaza o serie de problematici specifice adolescentei. Copilul are diverse stari pe care nici pentru sine nu si le poate defini (schimbarile hormonale) si nu stie sa le faca fata (si de aici si o stare de dezechilibru profund intre dorinta de independenta/dependenta, culpabilitate). Adultul nu trebuie sa uite ca aceasta perioada este definita de stari de confuzie si de revolta impotriva oricaror limite impuse. Un comportament restrictiv din partea adultului nu face decat sa orienteze copilul adolescent catre o situatie de respingere /conflictuala mai accentuata.
* Adolescentul confera o importanta deosebita vietii sexuale, mai ales inceperii vietii sexuale, in competitie cu egalii de varsta sau cu „majoritatea” perceputa la nivel social si cu care incearca sa se identifice. De aceea, poate intra in relatii sentimentale doar din curiozitate, fara un fundament relationar si/sau afectiv.
* Increderea in adult poat preveni situatiile abuzive aupra adolescentilor (in egala masura fete sau baieti) si poate temporiza inceperea vietii sexuale. Dimpotriva, in cazul in care exista neintelegere si opozitie din partea adultului, adolescentul va dezvolta comportamente de camuflare sau modificare a comportamentului, de mascare a emotiilor/sentimentelor, negarea si/sau reprimarea acestora. In situatia esecului sentimental, adolescentul se va simti vinovat si nu va apela la ajutorul adultului, existand riscul sarcinilor nedorite (ascunderea sarcinii), infestarii cu boli cu transmitere sexuala (netratarea acestora), depresii si chiar sinucideri.
* Pentru adolescent este foarte important ceea ce simte, crede, gandeste. Este intr-o perioada de testare permanenta a tot ceea ce inseamna arealul sau social si relationar: intra in diverse grupuri de colegi sau prieteni, se inscrie in diverse grupuri care au diverse afilieri muzicale, culturale, sportive. Acumularile pe care le are in planul dezvoltarii lor se bazeaza in mare parte pe feedback-ul pe care il primeste de la grupul din care face parte (adesea, grup de covarstnici) si acesta este unul dintre stimulii la care copilul reactioneaza. Este in cautarea unor persoane cu care se poate identifica sau in care sa investeasca afectiv. Acest aspect se poate regasi in modul in care doreste sa-si amenajeze spatiul individual (afise cu diversi actori, sportivi, cantareti), asupra comportamentului (inclusiv al vestimentatiei), asupra pasiunilor pe care le dezvolta (muzica ascultata, filmele urmarite, cartile citite, sportul practicat). Adultul trebuie sa medieze toata aceasta forma de cautare si exprimare a adolescentului fara a-i da senzatia ca nu il intelege sau ca nu este de acord cu el. O atitudine permmisiv moderata din partea adultului il fac pe adolescent sa aiba incredere in alegerile sale si sa vorbeasca despre ele cu deschidere, sa invete sa-si asume responsabilitati si sa-si argumenteze pozitiile. In sens contrar, atitudinea adolescentului poate lua forma respingerii relatiei cu adultul, abandonul scolar sau aparitia tulburarilor comportamentale ( consumul de alcool sau tutun, abandonul scolar, agresivitate, agitatie, fuga de acasa).
* Un loc important il ocupa gasirea unei identitati vocationale, cu tendinte majore de autoperfectionare. Apare aici un conflict al adolescentului cu sine: acela intre interesele si aptitudinile pe care le are (isi doreste sa fie cantaret, insa nu are ureche muzicala). Chiar daca adultul este constient de abilitatile adolescentului, este bine sa sa-i dea ocazia acestuia sa si le identifice, sa exerseze esecul si succesul intr-un cadru de incredere, respect si de securitate afectiva. Alegerile pe care adolescentul le face, chiar daca contravin asteptarilor adultului si abilitatilor adolescentului, sunt foarte importante pentru acesta.
Pentru postari similare, accesati link-ul:
Colectia Pentru Parinti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu