DOCUMENTARE / Motivational - Nastratin Hogea si Flacara lumanarii

Intr-o zi, Nastratin Hogea si prietenii sai au facut un ramasag. Hogea trebuia sa stea afara toata noaptea, in luna rece a lui octombrie, fara sa aprinda nici cel mai mic foc. Daca reusea sa reziste fara a face nici o smecherie, avea sa castige o masa imbelsugata. Daca, insa, incerca sa isi pacaleasca prietenii sau nu putea rezista afara pana dimineata, el trebuia sa pregateasca un ospat pe cinste pentru toti.

Dupa ce si-a petrecut cateva ore afara, in noapte, frigul s-a facut din ce in ce mai patrunzator, iar Nastratin Hogea a inceput sa tremure din toate incheieturile. Cand degetele i s-au facut ca de gheata, i-a venit in minte ca ar fi mai bine, poate, sa se dea batut. Chiar atunci cand voia sa renunte, a zarit lumina slaba a unei lumanari in fereastra unei case indepartate. Hogea si-a imaginat ca acea plapanda flacara era de fapt un foc zdravan dintr-o soba si acest gand l-a facut sa uite cat de frig ii era. El si-a atintit privirea asupra firavei flacari a lumanarii si a reusit, in acest fel, sa ramana in frigul de afara toata noaptea.

A doua zi dimineata, prietenii l-au intrebat pe Nastratin Hogea cum s-a descurcat. El le-a istorisit despre micuta lumina pe care a vazut-o in departare si despre felul in care aceasta l-a incalzit, facandu-l sa reziste frigului de peste noapte.

El le-a spus :

-Vederea acestei micute lumanari mi-a tinut de cald si datorita ei am ramas afara pana cand s-a facut dimineata.

Prietenii lui Hogea nu voiau, insa, sa piarda ramasagul si sa nu aiba parte, in acest fel, de o masa pe gratis.

-Daca asa ai facut, inseamna ca ai trisat, au spus ei. Te-ai incalzit la flacara unei lumanari si nu trebuia sa ai nici un fel de foc care sa iti alunge frigul. Ai pierdut ramasagul! Trebuie sa ne dai mancarea pe care ne-ai promis-o!

Dupa multe discutii si certuri, Hogea s-a recunoscut invins si i-a invitat pe toti la pranz.

Atunci cand prietenii au sosit acasa la Nastratin Hogea, nu au vazut nici urma de-ale gurii.

-Mancarea este inca in oala, la incalzit, i-a linistit Hogea.

Oaspetii si-au mai petrecut timpul stand la taclale, dar bucatele intarziau sa se arate. Dupa cateva ore, cand foamea a inceput sa le ghioraie in burti, prietenii l-au intrebat pe Nastratin Hogea cat mai dureaza pana o sa vina mancarea.

-Veniti cu mine, le-a spus Hogea, si o sa va arat. 

Au mers cu totii in bucatarie si au dat peste o oala mare de mancare sub care nu ardea un foc zdravan, ci doar o micuta flacara a unei lumanari.

-Ce-i asta, Hogea? - au intrebat suparati oaspetii. Cum sa poata fi gatita mancarea din oala de vapaia slaba a unei lumanari?

Nastratin Hogea le-a raspuns : 

-Daca lumina slaba a unei lumanari din fereastra unei case indepartate m-a putut incalzi pe mine intr-o noapte friguroasa de octombrie, de ce nu ar putea oare sa incalzeasca si mancarea din oala asta?