Unul din vecinii lui Nastratin Hogea i-a cerut o data un sfat despre cum sa se descurce cu familia lui numeroasa in micuta casa pe care o avea.
-Efendi Hogea, s-a plans el, camerele noastre sunt atat de mici incat, pur si simplu, nu mai incapem in ele. Cu totii, eu, nevasta mea, soacra-mea si cei trei copii ne inghesuim unul peste altul in casuta noastra stramta. Esti un om intelept, asa ca ar trebui sa gasesti o solutie. Spune-mi, te rog, ce sa fac.
-Cate pasari ai in cotet? - l-a intrebat Hogea.
-Pai, Efendi Hogea, am 5 gaini si un cocos.
-Adu-le pe toate in casa!
-Vai mie!, a exclamat sarmanul taran, Efendi Hogea, casa este prea mica si fara orataniile astea!
-Incearca, a insistat Nastratin Hogea, si vei vedea ca o sa-mi fii recunoscator.
Vecinul nu era multumit de sfat, insa nu indraznea sa puna la indoiala intelepciunea lui Hogea. Fara tragere de inima, a prins gainile si cocosul si le-a adus in casa.
A doua zi dimineata, a alergat intr-o suflare la casa lui Nastratin Hogea.
-Efendi Hogea, este mult mai rau decat inainte. Eu, nevasta-mea, soacra-mea, 3 copii, 5 gaini si un cocos inghesuiti in micuta mea casa! Nu mai avem cum sa ne miscam unul de altul! - s-a plans vecinul.
Vorbele acestea nu l-au induiosat insa pe Hogea.
-Ai un magar, nu-i asa?
-Da, Efendi Hogea, am un magar batran. - i-a raspuns omul.
-Ia magarul si du-l in casa! - a zis Hogea.
Oricat s-a impotrivit si s-a plans vecinul, Nastratin Hogea nu s-a dat batut si a continuat sa sustina ca aceasta era cea mai buna solutie, asa ca bietul om a facut asa cum i s-a zis.
A doua zi dimineata, el a alergat ca din pusca la casa lui Nastratin Hogea, de asta data mult mai disperat decat in ziua dinainte.
-Efendi Hogea! Este imposibil! Nevasta, soacra, copiii, gainile, cocosul si magarul intr-o singura casa! Am avut o noapte de cosmar. Nu mai exista loc nici macar sa respiri.
-Daca mi-aduc bine aminte, ai in ograda doi miei, nu-i asa?
-Oh, nu! Efendi Hogea, nu-mi spune sa aduc in casa si mieii! Nu am loc unde sa-i mai pun si pe ei!
-Nu te lasa cuprins de teama, prietene, l-a imbarbatat Hogea pe omul cel chinuit, in cele din urma imi vei multumi.
Vecinul, patruns de speranta ca Hogea cunoaste ceva ce lui ii este ascuns, a bagat in casa si cei doi miei in noaptea ce a urmat .
A doua zi dimineata, el era la pragul usii lui Nastratin Hogea, obosit si plin de suparare.
-Efendi Hogea, ce ai de gand sa ne faci? Casa imi este indesata de familia mea si de animalele din ograda. Soacra-mea m-a amenintat ca ma omoara, iar nevasta-mea a spus ca ma paraseste. Nu mai pot trai in halul asta!
Nastratin Hogea s-a gandit vreme de un minut, apoi a zis:
- Acum e momentul sa scoti afara din casa toate animalele. Du-le inapoi in ograda lor.
A doua zi dimineata, vecinul a sosit din nou in fata usii lui Hogea.
-Da, Nastratin Hogea, esti cu adevarat un om intelept. Mi-ai rezolvat necazul! Acum casa mea este atat de larga si de spatioasa si exista loc pentru fiecare. Copii se pot juca, noi putem dormi si toata lumea este fericita, a spus omul. Iti multumesc si fie ca Alah sa te binecuvanteze!
Pentru articole similare,
accesati Colectia MOTIVATIONAL
-Efendi Hogea, s-a plans el, camerele noastre sunt atat de mici incat, pur si simplu, nu mai incapem in ele. Cu totii, eu, nevasta mea, soacra-mea si cei trei copii ne inghesuim unul peste altul in casuta noastra stramta. Esti un om intelept, asa ca ar trebui sa gasesti o solutie. Spune-mi, te rog, ce sa fac.
-Cate pasari ai in cotet? - l-a intrebat Hogea.
-Pai, Efendi Hogea, am 5 gaini si un cocos.
-Adu-le pe toate in casa!
-Vai mie!, a exclamat sarmanul taran, Efendi Hogea, casa este prea mica si fara orataniile astea!
-Incearca, a insistat Nastratin Hogea, si vei vedea ca o sa-mi fii recunoscator.
Vecinul nu era multumit de sfat, insa nu indraznea sa puna la indoiala intelepciunea lui Hogea. Fara tragere de inima, a prins gainile si cocosul si le-a adus in casa.
A doua zi dimineata, a alergat intr-o suflare la casa lui Nastratin Hogea.
-Efendi Hogea, este mult mai rau decat inainte. Eu, nevasta-mea, soacra-mea, 3 copii, 5 gaini si un cocos inghesuiti in micuta mea casa! Nu mai avem cum sa ne miscam unul de altul! - s-a plans vecinul.
Vorbele acestea nu l-au induiosat insa pe Hogea.
-Ai un magar, nu-i asa?
-Da, Efendi Hogea, am un magar batran. - i-a raspuns omul.
-Ia magarul si du-l in casa! - a zis Hogea.
Oricat s-a impotrivit si s-a plans vecinul, Nastratin Hogea nu s-a dat batut si a continuat sa sustina ca aceasta era cea mai buna solutie, asa ca bietul om a facut asa cum i s-a zis.
A doua zi dimineata, el a alergat ca din pusca la casa lui Nastratin Hogea, de asta data mult mai disperat decat in ziua dinainte.
-Efendi Hogea! Este imposibil! Nevasta, soacra, copiii, gainile, cocosul si magarul intr-o singura casa! Am avut o noapte de cosmar. Nu mai exista loc nici macar sa respiri.
-Daca mi-aduc bine aminte, ai in ograda doi miei, nu-i asa?
-Oh, nu! Efendi Hogea, nu-mi spune sa aduc in casa si mieii! Nu am loc unde sa-i mai pun si pe ei!
-Nu te lasa cuprins de teama, prietene, l-a imbarbatat Hogea pe omul cel chinuit, in cele din urma imi vei multumi.
Vecinul, patruns de speranta ca Hogea cunoaste ceva ce lui ii este ascuns, a bagat in casa si cei doi miei in noaptea ce a urmat .
A doua zi dimineata, el era la pragul usii lui Nastratin Hogea, obosit si plin de suparare.
-Efendi Hogea, ce ai de gand sa ne faci? Casa imi este indesata de familia mea si de animalele din ograda. Soacra-mea m-a amenintat ca ma omoara, iar nevasta-mea a spus ca ma paraseste. Nu mai pot trai in halul asta!
Nastratin Hogea s-a gandit vreme de un minut, apoi a zis:
- Acum e momentul sa scoti afara din casa toate animalele. Du-le inapoi in ograda lor.
A doua zi dimineata, vecinul a sosit din nou in fata usii lui Hogea.
-Da, Nastratin Hogea, esti cu adevarat un om intelept. Mi-ai rezolvat necazul! Acum casa mea este atat de larga si de spatioasa si exista loc pentru fiecare. Copii se pot juca, noi putem dormi si toata lumea este fericita, a spus omul. Iti multumesc si fie ca Alah sa te binecuvanteze!
Pentru articole similare,
accesati Colectia MOTIVATIONAL
Lecturata impreuna cu copiii nostri, Ama (6 ani) si Alex (4 ani).
RăspundețiȘtergereSinteza discutiei de dupa lectura:
Tata: -Ce credeti, puilor, casa vecinului lui Nastratin a crescut dupa ce a bagat inauntru toate orataniile?
Alex: -Da!
Ama: -Hmmm... Cum sa creasca?... Doar nu era o casa fermecata...
Tata: -OK. Deci era o casa obisnuita, ca toate casele, cu ziduri fixe. Nu avea cum sa creasca. Si totusi, de ce credeti ca vecinul lui Nastratin se plangea la inceput ca e prea mica, iar apoi, dupa ce a bagat animalele in casa si le-a scos afara, a fost foarte multumit de casa lui?
Alex: -De la inghesuiala!
Ama: -?!?
Mama: -Unii oameni sunt plangaciosi si gasesc tot felul de motive sa se vaicareasca. Vecinul lui Nastratin a invatat sa fie multumit de spatiul din casa lui abia dupa ce s-a inghseuit cu toate animalele in casa. Uneori invatam sa apreciem ceea ce avem numai dupa ce trecem prin greutati.
Ama: -Asa cum Alex astazi nu s-a jucat cu jucariile de nisip, dupa ce eu i le-am dus pana in parc. Si nici macar nu mi-a multumit...
Alex: -Ba da, am zis multumesc, cand ai terminat tu de vorbit.
Mama: -Chiar daca oamenii nu stiu sa aprecieze intotdeuna o fapta buna, sa stiti ca cineva vede gesturile frumoase pe care le facem si le recompenseaza. Stiti cine?
Ama: -?!?
Alex: -Dumnezeu.