Ioana a plecat de mult, cu o saptamana inaintea Craciunului, in ziua in care-a nins a treia oara. Inainte de plecare a facut insa o promisiune micutilor ei prieteni, Elena, Alina si Mihai. Le-a promis ca-i va astepta in gradina jucariilor si a povestilor, acolo unde pomii sunt vesnic infloriti si povestile devin realitate...
06.04.2010
Ioana rade. Printul a salvat-o si de aceasta data pe Aurora, frumoasa din padurea adormita. Medicamentele si povestile Cristinei si-au facut si de aceasta data efectul. Ioana are doar 4 ani si este unul dintre cei 250 de bolnavi in stadii terminale care beneficiaza lunar de ingrijirea voluntarilor de la Casa Sperantei.
Cristina plange. A mai trecut o zi si nu stie daca Ioana sau ceilalti copii din grupa ei vor mai veni si maine... Nu s-a obisnuit inca cu plecarile ireversibile ale micilor ei prieteni. Cristina are 19 ani si este unul dintre acei oameni minunati care fac mai usoare ultimele momente ale bolnavilor incurabili sprijiniti de Casa Sperantei.
Eu scriu. Nu am nici destinul tragic al Ioanei, nici harul divin al Cristinei, insa nu am nici inima de piatra. Mi-am propus sa ajut si sa ofer si celorlalti oportunitatea de a face o fapta buna. Poti ajuta si tu, directionand 2% din impozitul platit catre stat inspre fundatia Casa Sperantei. Procedura e simpla: completezi formularul si il transmiti prin posta, la adresa Str. Sitei 17A, Brasov, cod 500074.
Fa o fapta buna! Mobilizeaza-i si pe ceilalti in sprijinul acestui proiect umanitar. Aminteste-ti ca poti fii un om minunat fara sa fi facut nicio minune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu