Un tânăr fusese în război în Vietnam aproape 3 ani de zile. Într-un final se întoarce în America şi îşi sună părinţii la telefon.
- Mama, tata, mă întorc acasă, dar vreau să vă cer o favoare. Am un prieten foarte bun şi aş vrea să îl aduc acasă cu mine.
- Sigur, ne-ar face mare plăcere să îl cunoaştem, au spus părinţii.
- Mai e ceva ce ar trebui să ştiţi despre el; în timpul războiului a fost rănit foarte rău. A călcat pe o mină şi explozia l-a lăsat fără o mână şi un picior. Nu are unde să se ducă şi vreau să vină să stea cu voi acasă.
- Ne pare rău să auzim asta, fiule. Poate rezolvăm cumva să îi găsim unde să stea.
- Nu, vreau să stea împreună cu noi acasă!
- Fiule, îi răspunde tatăl, nu-ţi dai seama despre ce vorbeşti. Un om handicapat ca el înseamnă o povară foarte mare pentru noi. Avem şi noi vieţile noastre de trăit. Ce sens are să ne încărcăm viaţa cu unul ca el. Lasă-l în pace şi vino acasă. O să-şi găsească el unde să stea.
În acel moment, fiul închise telefonl brusc.
Părinţii n-au mai reusit apoi sa ia legatura cu el.
După câteva zile, au primit un telefon de la Poliţie care îi anunţa că fiul lor s-a sinucis, aruncându-se de pe o clădire. Erau chemaţi să identifice trupul. Inmărmuriţi, au ajuns la morgă şi acolo au descoperit că, într-adevăr, fiul lor era cel care murise.
Si au mai descoperit un lucru: băiatul lor avea doar o mână şi un picior.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu