DOCUMENTARE / Motivational - Decizii

A fost odata, demult, un intelept care prin lectii de viata le daruia copiilor din intelepciunea lui.

Intr-una din zile, a dorit sa le arate ce inseamna sa te bazezi pe propriile decizii si sa nu cauti in permanenta sfatul celorlalti.

Astfel, a organizat ceea ce in zilele noastre am numi "tabara de copii", intr-un mic satuc de munte.

Fiecare copil a primit o plansa de desen, pensule, culori, tot ceea ce le trebuia pentru a face o pictura.

Fiecare copil a trebuit sa aleaga o tema pentru pictura pe care o va realiza.

Fiecare copil statea singur, in camera lui, si nu avea voie sa spuna celorlalti ce anume desena. In schimb le era permis sa ceara sfaturi in privinta desenatului, in privinta culorilor folosite.

Aveau amenajat si un mic magazin de unde puteau sa cumpere culori, contra unor banuti de metal pe care i-au primit cu totii in aceeasi cantitate.

Termenul stabilit pentru terminarea picturilor era de 5 zile.

S-a dat startul si fiecare copil a intrat in camera lui hotarat sa realizeze cea mai frumoasa pictura!

Unii copii se vede ca au fost inzestrati cu daruri speciale, caci inca din prima zi pe plansetele lor se conturau frumoase opere de arta. Erau cu adevarat maestrii ai imaginatiei si frumosului. Ei sunt si cei care pana la sfarsitul probei au facut cele mai putine drumuri la magazin si care au ramas cu cei mai multi banuti.

Alti copii, cu ceva mai putin talent, dar cu ambitie, au desenat si ei peisaje frumoase si armonioase. EI si-au cheltuit mare parte din banuti, dar au realizat picturi frumoase.

Alti copii se plimbau pe afara si urmareau sa vada ce culori cumpara ceilalti care merg la magazin si, repede, dadeau si ei fuga si cumparau aceeasi culoare dar in cantitate mai mare! Pe semne ca, saracii, erau convinsi ca secretul consta in culorile folosite si ca ceilalti il stiu mai bine decat ei!

In fine, marea majoritate a copiilor se plimbau pe afara si ii intrebau pe cei care cumparau culori ce culoare le recomanda sa isi cumpere pentru a realiza un desen frumos. Dar cei care cumparau, marea majoritate, erau tot din cei care au intrebat sau care doar au "tras cu ochiul" sa vada ce culori cumpara altii. In plus, nestiind ce anume desenau cei care ii intrebau, ei doar raspundeau "rosu" daca ei au cumparat rosu, sau "albastru" daca au cumparat albastru.

Cei care aveau har au folosit culorile care le-au primit la inceput, asa ca nu prea ii puteai vedea la magazin pentru a cumpara culori. Deci sansa sa fie intrebati era foarte mica. Probabil ca ei ar fi fost in stare sa dea un sfat bun.

Ceilalti, care aveau ambitie, iarasi nu prea exista sansa sa fie intrebati, caci lucrau foarte mult si isi paraseau camera doar pentru timpul scurt in care sa isi cumpere culoarea terminata.

La sfarsitul perioadei, inteleptul a adunat picturile. Le-a expus pe toate si le-a aratat copiilor.

Cu totii au fost de acord care sunt cele mai frumoase lucrari si care sunt "restul".

Majoritatea erau "restul".

Si acelea apartineau celor care fie au tras cu ochiul la vecinul, fie au intrebat pe altii ce culori sa isi cumpere pentru a avea un desen frumos. Tot ei sunt cei care nu mai aveau nici un banut in buzunare, iar multi dintre ei nici nu au apucat sa termine pictura.