DOCUMENTARE / Motivational - Principiul Narcisei Galbene

Fiica mea mi-a telefonat de mai multe ori sa-mi spuna:
-Mama, trebuie sa vii sa vezi narcisele galbene inainte ca vremea lor sa treaca!
Eu doream acest lucru, dar era un drum de doua ore cu masina de la Laguna la lacul Varful Sagetii.
Cand fiica mea a sunat a treia oara, i-am promis ca voi merge joia viitoare.
In acea zi, insa, timpul s-a racit dintr-odata si a plouat. Dar promisesem, asa ca am mers la ea.
Cand, in sfarsit, am pasit in casa lui Carolyn si i-am salutat si imbratisat pe ea si pe nepotii mei, am spus:
-Carolyn, lasa narcisele galbene. Timpul este nefaborabil, sunt nori si ceata, asa ca nu exista nimic in lumea aceasta care sa ma faca sa mai conduc cativa kilometri!
Fiica mea a zimbit si, cu mult calm, a spus:
-Noi conducem pe vremea asta, mama.
-Ei bine, nu merg nicaieri pina nu se face timp frumos!
Am crezut ca am fost destul de convingatoare.
-Sper insa ca ma vei duce la service ca sa-mi ridic masina, a spus fiica mea.
-Cat de departe trebuie sa mergem?
-Cateva strazi. O sa conduc eu, pentru ca stiu drumul.
Dupa cateva minute, am intrebat-o:
-Unde mergem ? Ai zis ca service-ul e in oras.
-Mergem spre narcisele galbene! Carolin a zambit.
-Carolyn, am spus eu cu asprime in glas, te rog sa intorci !
-Linisteste-te, mama. Nu-ti vei ierta niciodata daca pierzi aceasta experienta...
Dupa aproximativ 20 de minute, am intrat pe o straduta pietruita si am vazut o mica biserica. Mai incolo, pe partea bisericii, am vazut scris cu litere de mana: “Gradina narciselor galbene”.
Am coborat din masina si am mers in urma lui Carolyn, in jos, pe carare. Apoi cararea a cotit si, cand am ridicat privirea, am ramas muta de uimire. Inaintea mea se afla cea mai minunata imagine. Arata de parca cineva luase un butoi urias de aur si il revarsase peste piscul si versantii muntelui.
Florile fusesera plantate in maiestuoase vartejuri, minunate fasii si randuri portocaliu inchis, albe, galben ca lamaia, roz-portocaliu, galben ca sofranul si galben ca untul. Fiecare varietate de flori a fost plantata ca un grup, asa ca s-au involburat si au inflorit ca niste rauri cu tonalitati cromatice unice. Erau 5 acri de flori.
-Dar cine a facut asta? - am intrebat-o pe Carolyn.
-O femeie. Ea locuieste aici, pe proprietate. Aceea este casa ei.
Carolyn mi-a indicat o casa mica si modesta in mijlocul acelui tinut. Am mers catre casa. Pe un zid am vazut un afis. “Raspunsuri la intrebarile pe care stiu ca ti le pui” era titlul. Primul raspuns era simplu: “50.000 bulbi.” Al doilea raspuns era: “Cate unul, pus pe rand, de catre o singura femeie. A fost nevoie de doua maini, doua picioare si putin creier.” Al treilea raspuns era: “Am inceput in 1958″.
Am descoperit atunci Principiul Narcisei Galbene.
Pentru mine, acel moment a fost o experienta care mi-a schimbat viata. M-am gindit la aceasta femeie pe care eu nu am intalnit-o niciodata si care, cu mai mult de 40 de ani in urma, a inceput cu un bulb, creand, in timp, propria sa viziune asupra frumusetii si bucuriei si impodobind varful unui munte obscur. Plantand, pe rand, cate un bulb de narcisa, an dupa an, ea a schimbat pentru totdeauna lumea in care traia. A creat ceva nespus de magnific, de frumos, de inspirat.
Principiul pe care ni-l arata gradina ei de narcise galbene este unul din cele mai marete principii ale cresterii si evolutiei. Este lectia care ne invata sa inaintam spre scopurile si dorintele noastre, pas cu pas - adesea facand doar un pas mic, de copil - si sa invatam sa iubim ceea ce facem, sa invatam sa folosim acumularea in timp. Cand multiplicam momentele scurte de timp in care producem ceva mic, prin efort zilnic, vom constata ca putem realiza lucruri magnifice. Putem schimba lumea.
-Treaba asta ma intristeaza, intr-un fel..., am recunoscut eu. Cate as fi putut realiza, daca mi-as fi stabilit un scop minunat, acum 35 ori 40 de ani, si as fi muncit in toti acesti ani sa-l ating, plantand cate un singur bulb o data… Gandeste-te ce-as fi fost in stare sa realizez!
Fiica mea mi-a spus raspuns, in stilul ei direct:
-Incepe de maine! Nu mai are nici un rost sa te gandesti la timpul pierdut.
Modul de a face dintr-o “lectie” o bucurie si o cale de evolutie, in loc de un motiv de regret, este sa te intrebi: “Cum pot folosi azi ceea ce tocmai am invatat?”. Ne convingem pe noi insine ca viata va fi mai frumoasa dupa ce ne vom casatori, dupa ce vom avea un copil, apoi altul. Dupa care suntem frustrati ca nu sunt copiii destul de mari si speram ca vom fi mai multumiti atunci cind ei vor creste. Apoi suntem frustrati ca sunt adolescenti si se poarta ca atare. Suntem siguri ca vom fi fericiti cand ei se vor maturiza… Ne spunem ca viata noastra va fi completa cand ei se vor casatori, cand vom avea o masina noua, cand vom putea avea o vacanta placuta, sau cand ne vom pensiona...
Adevarul este ca nu exista un moment mai bun pentru a fi fericit, decat cel prezent. Daca nu acum, atunci cand?...
Viata noastra va fi intotdeauna plina de schimbari. Este cel mai bine sa accepti asta in sinea ta si sa decizi sa fii fericit oricum. Fericirea este calea. Asa ca, bucura-te si pretuieste fiecare moment pe care il ai si pretuieste-l si mai mult, bucurandu-te de el impreuna cu cineva apropiat…
Aminteste-ti ca timpul nu asteapta pe nimeni. Asa ca INCETEAZA sa mai astepti… pana cand masina ori casa este platita..., pana cand iti iei o masina sau casa noua..., pana cand copiii pleaca de acasa..., pana cand iti termini studiile..., pana cand slabesti 10 kg..., pana cand te ingrasi 10 kg..., pana cand te casatoresti..., pana cand ai copii..., pana cand te pensionezi..., pana la vara..., pana la primavara..., pana cand mori…
Nu exista un moment mai bun ca cel de acum pentru ca sa fii fericit. Fericirea este o calatorie, nu o destinatie! Si poate ca astazi este cea mai buna zi ca sa plantezi primul bulb al propriei tale gradini de narcise… tu stii cel mai bine!