O teribilã furtunã se abãtu asupra oceanului. Vantul sufla inghetat, brãzdand apa si inãltand-o in valuri uriase care se repezeau spre mal, lovindu-l cu putere si producand curenti care pãtrundeau in adanc ca plugurile de otel si smulgeau din loc vietuitoarele marine, aruncandu-le la zeci de metri pe tãrm.
Atunci cand furtuna se potoli, la fel de repede precum se si pornise, apa se domoli si se retrase. Acum plaja era o imensã intindere de noroi unde se zvarcoleau in agonie mii si mii de stele marine. Erau atat de multe incat plaja devenise rozalie.
Acest lucru fãcu sã vinã multã lume pe acea parte a coastei. Sosirã acolo si echipe de la diverse televiziuni pentru a filma straniul fenomen.
Stelele marine erau aproape nemiscate. Trãgeau sã moarã.
In multime, tinut de manã de tatãl sãu, era si un copil care privea cu ochii plini de tristete micutele stele de mare. Cu totii se uitau si nimeni nu fãcea nimic.
Dintr-odatã, copilul lãsã mana tatãlui sãu, isi scoase incãltãmintea si fugi pe plajã. Se aplecã si culese cu manutele sale trei stelute de mare; apoi, luand-o la fugã, le duse in apã. Dupã aceea, se intoarse inapoi si repetã operatiunea.
De pe parapet, un om strigã spre el:
- Ce faci, bãiete?
- Arunc in apã stelele de mare. Altfel vor muri toate pe plajã, rãspunse copilul fãrã a se opri din fugã.
- Dar pe plaja asta sunt mii si mii de stele de mare: cu sigurantã nu ai sã poti sã le salvezi pe toate. Sunt prea multe, mai strigã bãrbatul. Ca sã nu mai spunem cã la fel se intamplã pe sute de alte plaje de-a lungul coastei! Nu poti schimba lucrurile!
Copilul suspina, se aplecã iar si mai culese o stea de mare. Aruncand-o in apã, rãspunse:
- Pentru asta cu siguranta am schimbat ceva!
Bãrbatul rãmase o clipã mut, apoi se aplecã, isi scoase pantofii si sosetele si cobori si el pe plajã. Incepu sã adune stele de mare si sã le arunce in apã.
O clipã mai tarziu coborarã incã douã fete si astfel erau deja patru persoane care aruncau stele marine in apã.
Dupã alte cateva minute erau cincizeci, apoi o sutã, douã sute, mii de persoane care aruncau stele de mare in apã.
In cele din urma, toate stelele de mare ajunsera inapoi in ocean.
Pentru ca lumea sã se schimbe ar fi suficient sã aiba cineva - chiar si un copil - indrãzneala de a incepe.
O povestire de Bruno Ferrero
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu