In urma cu cativa ani, la Olipiada persoanelor cu handicap, care s-a desfasurat in Seattle, 9 atleti, toti cu probleme mentale sau fizice, erau la linia de start pentru cursa de 100 m.
La semnalul starterului, incepura cursa cu dorinta de a sosi la final si de a invinge. In alergare, un baietel cazu pe pista, se rostogli de cateva ori si incepu sa planga. Ceilalti opt il auzira plangand. Incetinira si privira inapoi. Se oprira si se intoarsera … Toti.
O fata cu sindromul Down se aseza langa el, incepu sa-l mangaie si-l intreba:
-Acum esti mai bine?
In cateva minute, baietelul se linisti si se ridica. Apoi cei noua se prinsera pe dupa umeri si mersera impreuna spre linia de finish.
Toti spectatorii s-au ridicat in picioare, aclamandu-i, iar aplauzele au durat mult timp dupa ce au depasit, impreuna, linia de sosire….
Persoanele care au vazut intamplarea, o povestesc inca. De ce? Pentru ca, inauntrul nostru, stim ca mai important decat a invinge pentru noi insine este a-i ajuta pe ceilalti sa invinga, chiar daca asta inseamna uneori a incetini propria noastra cursa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu