Un discipol a invatat de la maestrul sau urmatoarea sutra:
-Eu sunt Brahma, tu esti Brahma, totul este Brahma!
Maestrul i-a spus sa mediteze cat mai des la aceasta sutra si el era foarte sarguincios.
Intr-o zi, in timp ce mergea prin oras, discipolul a vazut ca toti oamenii alergau speriati in directia opusa celei in care mergea el.
-De ce alergi? - il intreba pe unul dintre ei.
-Cum, nu stii?! Elefantul alb a evadat de la circ si acum calca totul in picioare! - ii raspunse omul si fugi mai departe.
-Aaaa, asta era?... Eu sunt Brahma, el e Brahma, totul este Brahma! Ce pot sa patesc?! - se intreba discipolul si merse mai departe.
Ajunse pe strada unde se afla elefantul alb. La capatul ei se vedea un nor de praf si oameni care fugeau ingroziti. Isi dadu seama ca acolo era elefantul si merse linistit mai departe, zicandu-si in continuare: "Eu sunt Brahma, el e Brahma, totul este Brahma! Ce pot sa patesc?”
Elefantul alb era deja aproape de el. Dintr-un tufis apropiat, se auzi o voce:
-Ascunde-te, vine elefantul alb si calca totul in picioare!
-Nu! Ce pot sa patesc?! - raspunse discipolul. Eu sunt Brahma, el e Brahma, totul este Brahma!
Elefantul ajunse la el, il calca fara ezitare si pleaca mai departe.
Cand isi reveni, se duse, mai mult tarandu-se, direct la maestru. Ii povesti ce a patit si il intreba vadit intrigat:
-Maestre, nu mi-ai spus tu ca totul este Brahma? Ca el e Brahma, eu sunt Brahma?
Maestrul il privi cu compasiune si ii raspunse:
-Da, dar si vocea din tufis e tot Brahma!...
Se intampla adesea sa luam lucrurile in mod fanatic, fara a le intelege in profunzime si atunci actiunile noastre nu mai sunt in echilibru cu lumea si cu noi insine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu