Se povesteste ca intr-o zi, din vremuri demult apuse, un om a trebuit sa faca o calatorie intr-o tara indepartata, aflata peste mari si tari.
In drumul sau, a intalnit tot felul de oameni, cu obiceiuri mai mult sau mai putin asemanatoare. Si-a amintit pentru tot restul vietii de unul dintre acestea.
Era dimineata cand a zarit in departatre turnurile unei cetatii. Pana sa ajunga in apropierea ei, se facuse deja pranzul si, cum in partea dreapta a drumului se afla un cimitir ingrijit, cu pomi umbrosi si flori frumos parfumate, omul s-a hotarat sa faca un scurt popas.
Pasind catre o banca pe care o zarise in apropiere, omul a citit ceea ce era scris pe cruci… “A trait sase ani, trei luni si patru zile”… “A trait unsprezece ani, doua luni si cinci zile”… “A trait trei ani, patru luni si patru zile”… “A trait noua ani, opt luni si doua zile”… S-a cutremurat, crezand ca nimerise intr-un cimitir pentru copii.
Unul dintre locuitorii cetatii l-a vazut si a intrebat:
-De ce esti atat de trist, ai pe cineva din familie ingropat aici? Mama, tatal poate…?
-Cum s-ar putea una ca asta, doar vad ca aici sunt ingropati numai copii!
-Da’ de unde?!… doar ca, vezi… noi, cand ne nastem, primim fiecare cate un carnetel. La inceput tin socoteala parintii pentru noi, apoi scriem singuri… de fiecare data cand ne-am bucurat si pentru cat timp… Iar cand unul dintre noi se duce, familia aduna timpul pe care l-a petrecut bucurand-se… si asta este ceea ce vezi tu scris aici.
-Timpul pe care l-ati petrecut bucurandu-va…
-Da, pentru noi doar asta conteaza!
Lecturata impreuna cu copiii nostri, Ama (6 ani) si Alex (4 ani).
RăspundețiȘtergereSinteza discutiei de dupa lectura:
Tata: -Ce ati inteles din povestirea din seara asta?
Alex: -Eu am inteles totul. Vreau sa ma culc! :)
Ama: -In viata este bine sa fii fericit.
Tata: -Cum vi se pare ideea de a scrie intr-un carnetel timpul in care sunteti fericiti?
Ama: -Ar fi bine..., dar as vrea sa fiu fericita fara sa scriu in carnetel.
Tata: -Poate pentru voi povestioara asta a fost cam grea. Ceea ce ar merita sa retineti insa este ca in viata e bine sa fii fericit.
Mama: -In tot ceea ce faceti e bine sa cautati motive de bucurie. Uneori va fi mai greu, dar le veti gasi cu siguranta.
Tata: -Ce o sa faceti de maine pentru a fi fericiti?
Alex: -Nu stiu. O sa vad ce-o sa fac. O sa rad... (Si afiseaza zambetul inconfundabil "de poza").
Ama: -Eu o sa fiu vesela. Si o sa fiu multumita de tot ce am.